Carte

Invitaţie la vals, Mihail Drumeş

24 februarie 2011

„Totul s-a sfârşit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid.” Aşa începe, zbuciumant şi intrigant, romanul al cărui subiect este o poveste de dragoste ce stă sub semnul unor ambiţii distrugătoare.

Tudor Petrican este student la Drept, un viitor avocat cu un trecut care forfoteşte a nelinişti şi a orgolii manifestate cu mare zgomot, ce manifestă o dependenţă faţă de ceea ce am numi, astăzi, o confirmare a trăsăturilor, a atu-urilor şi-a calităţilor pe care le are cineva, fapt care justifică dorinţa lui de a o cuceri pe tânăra Michaela, noua chiriaşă vecină.

În tot jocul acesta, convins că n-o să se îndrăgostească niciodată, Tudor forţează limitele dovedind o perseverenţă de neînvins în a-şi demonstra sieşi că este capabil şi în a o cuceri, treptat, pe Micaela, însă ajunge să se îndrăgostească „pe bune” de ea, dând, astfel, curs, unei poveşti cu totul şi cu totul deosebită.

Romanul lui Drumeş, însă, insistă nu doar pe amorul siropos şi febril dintre cei doi, cât pe profilul psihologic al lui Tudor Petrican, un personaj pe care ajungi să-i iubeşti şi să-l urăşti, să-l ştii mort şi să-l vrei, neîncetat, în viaţă, în acelaşi timp, încercând zadarnic, la fiecare cuvânt, să-i anticipezi următoarea mutare surprinzătoare.

Cartea asta am devorat-o repede. Prea repede, chiar. Fascinată încă de la prima pagină, n-am mai putut s-o las din mână. Pentru că acţiunea ei te poartă pe culmi care nu-ţi arată, decât târziu, care-i, de fapt, adevărul ce te ajută să înţelegi, să interpretezi şi să reuşeşti să justifici motivele care au pus temelia şi care au distrus, apoi, întregul destin într-o clipită.

Personal, îl recomand pe Drumeş pentru sinceritatea romanului. Pentru arta cu care scrie atât de realist despre o iubire care nu e dată oricui. Pentru felul subtil de a sugera că orgoliile distrug, iremediabil, iubiri şi destine. Pentru talentul său nemăsurat de a crea personaje după chipul şi asemănarea oamenilor care au trăiri, îndoieli, lacrimi şi zâmbete şi, mai presus de toate, trăiesc vieţi la fel de umane. Şi pentru multe altele, pe care sunt convinsă că le veţi descoperi, cu drag, lecturând în tihna gândurilor, Invitaţie la vals

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.