Scrisoare

Cutremur de dragoste

22 martie 2011

Trecând peste tramvaie tragice şi aducătoare de nenorociri (şi mulţumind iar şi iar de o mie de ori mersului pe jos…), mă întorc la povestea tulburătoare a cutremurului din Japonia. Şi, dincolo de aspectele care te lasă mut ale civilizaţiei lor rupte, parcă, dintr-un alt veac pe care noi nu-l vom pupa prea curând, mă gândeam zilele astea la tot chinul pe care l-au trăit japonezii, la incertitudinea lor în privinţa situaţiei de viaţă, ori de moarte, a tuturor celor dragi. Cu toate astea, însă, au reuşit să nu se aventureze în îngrămădeli brutale, în mulţimi scandaloase, în înghesuieli violente.

Există distanţe care ne leagă, şi apropieri care ne despart. Există munţi care stau între oameni, şi nori-punte peste inimi care bat în aceeaşi direcţie. Şi, totuşi, de cele mai multe ori, natura răzbeşte şi desparte oameni mai mult decât îi uneşte. Ca acum.

Vorbeam adineauri cu Laura, venind domol spre casă, despre dragostea ei desăvârşită pentru Japonia. Şi, imaginând scenarii, compunând poveşti ireale din secvenţe realizabile de viaţă, mă gândeam cât de romantic ar fi să te unească un cutremur. Să se desfacă dintr-odată pământul în două şi natura, binevoitoare, luând aminte la toată viaţa pe care-ai trăit-o în aşteptare, în suferinţă, în incertitudine, să-ţi (re)dea toată iubirea pierdută. Câştigată. Meritată. Totuna.

Dar ştiu că, dac-ar fi să se întâmple aşa, mie mi-ar plăcea să nu existe, de nicio culoare, pe nicăieri, victime colaterale. Ca să nu fiu nevoită să trăiesc, pe pielea mea, o fericire clădită pe nefericirea altora, cum se întâmplă, atât de des, atât de dureros, în viaţă. Pentru că o astfel de nenorocire nu-i poate face, din păcate, pe toţi oamenii să realizeze cât de iubiţi sunt. Doar pe aceia, puţinii, cărora le e dat să mai apucă, printre dărâmături, cărămizi, resturi şi prafuri, o îmbrăţişare sinceră de la cei la care ţin cu adevărat.

Ce ne leagă cu adevărat? Ce ne desparte de fapt? În ambele cazuri, doar câte-o mare nenorocire, cred. Din păcate sau din fericire.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Marian 22 martie 2011 la ora 22:17

    Din pacate o nenorocire ne leaga pentru ca doar asa se manifesta solidaritatea cu cel de linga tine, compasiunea, bunatatea…. a(p)titudini care s-ar uza si demonetiza prin uz zilnic…:(

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.