Carte

Nuntă în cer, Mircea Eliade

6 martie 2011

Romanul lui Mircea Eliade suprinde două ipostaze asemănătoare ale iubirii materializate în două istorisiri ale celor două personaje, Andrei Mavrodin şi Hasnaş care, într-un miez de noapte fără somn, îşi deschid sufletul unul în faţa celuilalt şi-şi destăinuie poveştile marilor lor iubiri, cu toată împlinirea lor, cu tot zbuciumul lor.

Povestea care deschide volumul este cea a lui Mavrodin, un scriitor renumit care, la un dineu organizat de prieteni, o întâlneşte pe Ileana, o femeie cu o privire enigmatică ce reuşeşte să îl cucerească prin misterul şi privirea ei neliniştite. În ciuda concepţiilor sale superficiale despre dragoste, personajul se îndrăgosteşte nebuneşte de ea, deşi aceasta este cu ceva ani mai în vârstă decât el, şi, alături de ea, îi e dat să cunoască marea dragoste a vieţii sale. Povestea urmăreşte, ulterior, traiul lor fericit împreună care, din confesiunile personajului, era unul simplu, dar menit să le aducă împlinire, până când Ileana îţi manifestă dorinţa de a avea un copil împreună, sub pretextul că, astfel, va „crea” şi va lase ceva în urma sa, precum Andrei care, prin firea sa artistică, va lăsa lumii creaţia sa. Mavrodin nu este foarte încântat de această veste şi, prin urmare, încearcă să evite subiectul pentru a preveni o ceartă, însă câteva luni mai târziu, în Ajunul Crăciunului, când Ileana îi mărturiseşte entuziasmată că este însărcinată, el „izbucneşte”, explicându-i că sub nicio formă firea sa de artist nu se poate împăca cu ideea paternităţii. Ileana suferă, atunci, o intervenţie chirurgicală şi, câtva timp după aceea, dispare fără urmă de acasă, lăsându-l pe Andrei cufundat într-o suferinţă fără sfârşit…

Cea de-a doua poveste, a lui Hasnaş, pune în evidenţă firea de cuceritor a personajului în antiteză cu ipostaza acestuia de bărbat îndrăgostit. El o cunoaşte pe Lena când aceasta avea doar cinsprezece ani, într-un tren, şi rămâne impresionat de frumuseţea ei. Ani mai târziu, frecventând cercurile unei „prietene”, o reîntâlneşte şi o găseşte antipatică, în ciuda referinţelor luminoase ale celor din jur, când, încearcă să o cucerească dintr-un reflex tipic seducătorilor, ea îl refuză cu nonşalanţă. Întâmplarea face ca cei doi să se întâlnească, apoi, câteva zile mai târziu, într-un tren şi, astfel, între ei se stabileşte o legătură. Ajunşila Veneţia, el decide să o însoţească sub pretextul că nu a mai vizitat de mult acest oraş, şi, astfel, reuşesc să petreacă mai mult timp împreună. Ea îi mărturiseşte că este îndrăgostită de el, că îl iubeşte încă de când avea cincisprezece ani şi, într-un moment de nebunie, i se dă lui toată, în numele iubirii. În urma acestui eveniment, el se îndrăgosteşte nebuneşte de ea şi o cere în căsătorie, însă, deşi dragostea aduce cu sine o serie de schimbări în comportamentul său, ceva din „vechea” personalitate îi trădează caracterul de Don Juan şi, din această cauză, viaţa lor împreună devine un şir interminabil de certuri care se finalizau mereu cu cele mai tandre gesturi şi mărturisiri. Destinul lor împreună ia sfârşit într-o zi când Hasnaş îi propune Lenei să aibă un copil, iar ea încearcă să-l refuze, cerând un timp de analiză şi gândire. Mânios, el începe să o „atace”, aruncându-i vorbe usturătoare şi ameninţând-o cu divorţul, şi, astfel, ea pleacă de acasă fără a-i răspunde la provocări. După ce divorţul lor este finalizat, el se întoarce la ea, implorând-o să-l ierte, însă ea, rece, îl refuză politicos, spunându-i că nu poate face asta, întrucât iubirea ei pentru el a pierit, pur şi simplu, şi nimic din lume nu o mai poate face să îl iubească din nou.

Personal, recomand romanul întrucât stilul povestirii este unul clar şi concis care te ţine cu sufletul la gură până la sfârşit şi, dincolo de toate acestea, e unul dintre puţinele volume care vorbesc cu atâta entuziasm despre dragoste, ridicând problema înţelegerii dintr-o perspectivă masculină a vieţii de cuplu, în general, şi-a iubirii, în particular.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Leapşa alfabetului literar | Alexandra Bohan 1 iulie 2012 la ora 13:52

    […] Nuntă în cer, Mircea Eliade […]

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.