Carte

Tess D’Urberville, Thomas Hardy

18 martie 2011

Când am primit cartea acesta, mi-am zis că trebuie să fie doar o altă poveste, despre vreun personaj care se remarcă (sau nu) printr-un „ceva” care-i dă o notă aparte şi-atât (precum Anna Karenina a lui Lev Tolstoi, care a rămas în memoria vremurilor ca fiind cea care şi-a găsit tragicul sfârşit aruncat în faţa trenului).

Tess D’Urberville, volumul, urmăreşte, pe parcursul acţiunii, povestea unei fete simple, Tess Durbeyfield, din mediul rural, al cărei părinte descoperă, întâmplător, că este urmaşul familiei D’Urberville, o dinastie cu un nume puternic şi remarcat, care a domnit într-o zonă vecină şi care, din nefericire, s-a stins acum ceva ani… În speranţa că aceste informaţii îi vor fi de folos şi-i vor ajuta să-şi învingă sărăcia, părinţii fetei o trimit pe meleaguri vecine, către locuinţa unor pretinşi D’Urberville, crezând că aceştia, încântaţi de redescoperirea altor laturi ale familiei, se vor arăta dornici să-i ajute.

Tess, însă, se izbeşte de pseudovărul său, Alec, fire destrămată şi păcătoasă, care se îndrăgosteşte de ea şi care, în ciuda ne-sentimentelor ei, abuzează de ea, lăsând-o cu povara unei sarcini nedorite. Întoarsă acasă, cu onoarea pătată şi fără nimic din ceea ce sperau alţii să dobândească în urma „escapadei” sale, Tess ia viaţa în piept, găsindu-şi de lucru pentru a-şi ajuta familia şi încearcă, iniţial, să se împartă între muncile grele ale câmpului şi copilul ei. Sub semnul blestemului, copilul, slăbit, moare în urma unei răceli severe netratate, iar mama îndurerată şi-l botează singură, într-un miez târziu de noapte, întrucât (până şi) preotul se împotriveşte săvârşirii acestui ritual.

În urma acestei experienţe, Tess decide că trebuie să ia viaţa de la capăt şi, simţind nevoia să-şi părăsească ţinutul natal, pleacă la o lăptărie unde-l cunoaşte pe Angel Clare, un tânăr dintr-o familie de clerici, care îşi doreşte cu tot dinadinsul să se facă fermier, în ciuda insistenţelor familiei sale de a-i oferi o educaţie şi de a-l îndrepta către sfera religiei. Aici, cei doi trăiesc o frumoasă, dulce poveste de dragoste, proiectată pe fundalul unor activităţi cu specific rustic care se încheie, aparent, cu o cerere în căsătorie.

Deşi Tess, urmărită de umbra trecutului său nemărturisit, închis în adâncul sufletului ei otrăvit, încearcă să-l refuze, aceasta cedează insistenţelor tânărului şi, în dimineaţa de Anul Nou, cei doi părăsesc lăptăria pornind plini de dragoste pe drumul menit să-i conducă spre fericire şi împlinire.

Ajunşi la primul popas dintr-o călătorie pe care-o voiau de mii de mile împreună, unde Angel îşi propusese să se deprindă cu câteva dintre meşteşugurile unui morar, pentru a se pregăti pentru clipa în care avea să pună bazele fermei sale, cei doi cad de comun acord asupra unui moment de confidenţe. Astfel, Angel îi mărturiseşte soţiei sale că, înainte de a o cunoaşte, păcătuise cu o desfrânată timp de 84 de ore, iar ea, iertându-l, şi nesocotind sfatul mamei ei de-a păstra taina, îi mărturiseşte trecutul său negru şi povara irepetabilă a traumei sale. Clare, terifiat, refuză iniţial să creadă şi decide s-o părăsească, pretextând că ea nu mai este femeia pe care o iubeşte. Astfel, cei doi se despart, timp în care ea pleacă spre casă, iar el migrează spre Brazilia.

Hotărâtă să nu accepte nici un ajutor din partea soţului şi-a familiei acestuia, Tess se angajează la diverse munci şi pleacă la o moşie la15 miledistanţă de casă unde prestează, supusă, munci ale pământului dintre cele mai grele. Într-o zi, însă, în viaţa ei reapare vărul Alec, pozând în ipostaza omului spăşit şi credincios, vindecat de proastele vechi obiceiuri care, din momentul în care o revede, se lecuieşte de noile credinţe şi de substratul religios adoptat recent şi începe s-o urmărească, făgăduindu-i un trai îmbelşugat, lipsit de griji, în schimbul promisiunii de-a deveni soţia lui.

Tess îl refuză cu gândul la iubitul ei plecat departe şi, după timp îndelungat în care nu primeşte nici un răspuns la rugăminţile ei fierbinţi de  întoarcere şi în care vărul ei face presiuni asupra sa explicându-i că, pentru el, ea nu mai prezintă importanţă, decide să-l urmărească pe Alec, spunând că, de fapt, el este bărbatul ei de drept. Scăpat de boli şi ajuns acasă, însă, Angel porneşte, mistuit de dor, pe urmele ei şi o găseşte sub acelaşi acoperiş cu cel care, în vremi demult apuse, blestemase fără milă destinul iubitei sale.

Dându-şi seama de greşeala făcută, Tess îl alungă pe Angel şi, întoarsă în cameră, îi reproşează lui Alec faptul că relaţia lor e clădită pe minciuni. Acesta ripostează şi ea, ajunsă la capătul răbdării, îl omoară cu un cuţit de bucătărie şi fuge după soţul ei de drept, iubirea ei din tinereţe.

Urmăriţi, cei doi îşi ascund povestea de iubire pe care-o trăiesc din plin prin câte-un colţ frumos uitat de lume, dar sunt prinşi adăpostindu-se în mijlocul marelui Stonehenge, şi, inevitabil, Tess trebuie să plătească pentru greşeala comisă.

Din punctul meu de vedere, romanul surprinde, dincolo de detaliile legate de cadrul minuţios conturat, neputinţa femeii de-a rezista într-o lume guvernată de bărbaţi şi nedreptatea de-a fi slabă.

Recomand volumul acesta pentru că este unul care se citeşte uşor, în ciuda consistenţei lui reflectate cu generozitate în numărul mare de pagini, şi pentru că este o lecţie de viaţă, alternată, pe ici, pe acolo, cu analogii deopotrivă biblice şi mitologice, cunoscute sau mai puţin cunoscute, care pot fi regăsite cu uşurinţă în viaţa reală.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.