Scrisoare

Când viaţa îţi dă lămâi

6 aprilie 2011

În ciuda firii mele deschise spre nou, nu am învăţat, încă, reţetele ideale pentru bunătăţi aromate cu lămâie. Am încercat, mai întâi, să amestec băuturi cu fructul ispititor de acru în cantităţi pe care le-am agitat ameţitor, până când vârtejuri de arome s-au îmbinat, s-au legat, s-au aşezat aiuritor în pahare colorate, decorate îmbietor. Apoi am aşezat, în forme pufoase, prăjituri cu creme de lămâie, preparate musai cu sucuri stoarse din fructul cu pricina, şi nu rezultate din improvizaţii ciudate cu săruri ori altceva, pe care le-am îngrijit, de la prima omogenizare până la prima aşteptată degustare.

Am rămas, deseori, dezamăgită gustând din produsul final al experimentelor mele semi-culinare. Pentru că mi s-au părut fie prea acre, fie prea neasortate în combinaţiile alese, fie nepotrivite, pur şi simplu. Şi, în încercarea de a nu distruge un mit, am capitulat, refugiindu-mă de bunăvoie şi nesilită de nimeni, la singurul desert permis, semi-nu-prea-preparat, al lămâilor felii îngropate în munţi înveninaţi de zahăr cristalin.

Cred că de vină pentru compatibilitatea mea defectă cu lămâile sunt, la urma urmei, eu. Sau probabil că, pe undeva, şade deasupra destinului meu o constelaţie neprietenoasă care dictează fără milă un parteneriat nu tocmai favorabil cu dulcile fructe acrişoare. Pentru că, dintr-o ne-vină asumată, par să dau greş atunci când sunt nevoită să caut cele mai bune combinaţii în care să le integrez, ca să echilibrez nemiloasa balanţă „prea acru-acru-dulce-prea dulce”.

Poate că aş fi trecut cu uşurinţă peste acest fapt, nesemnificativ de altfel. Doar că, într-o zi, mi-a picurat printre gânduri o vorbă înţeleaptă care mă îndemna, încurajator, să fac limonadă, atunci când viaţa îmi oferă, cu generozitate, galbenele citrice. Şi mi-am pus mâinile în cap şi-n gânduri, amintindu-mi cu tristeţe de multele experienţe anterioare în care-am dat greş, în mod repetat, atunci când cineva mi-a tot pus în mână câte două-trei lămâi.

Lămâi acre pentru zile negre

Am mâncat lămâi atunci când pofte nestăvilite de „ceva dulce” mi-au cutremurat sufletul şi stomacul. Şi-am înghiţit o bucată mare, cu poftă, când am suferit o dezamăgire de dimensiuni uşor pantagruelice. O jumătate de lămâie am devorat-o în timp record atunci când viaţa m-a blagoslovit cu un pachet de nervi livrat direct la domiciliul inimii. Dintre toate, însă, păstrez şi-acum pe cerul gurii, atunci când mă încearcă noi pofte îmbâcsit de amoroase, dar aerisit de nocturne, gustul lămâii înmuiate într-un Martini de dor, de jale, de suflet în care am înecat, la ore de confesiuni nebune, supărări adunate sârguincios în timp.

Treptat şi fără să vreau, am asociat evenimentelor din viaţa mea cărora le-a fost prezis un curs cutremurător şi trist câte o felie acră de lămâie. Ca să nu uit şi ca să simt, pe deplin, cu toată profunzimea senzitivă a celulelor mele preasimţitoare, necazul, furia, supărarea. Cu toate nuanţele acrelilor lor.

De atunci şi până acum n-am aflat reţeta ideală ca să obţin ceva gustos, pufos şi dulce din acrişorul vitaminizat al citricelor galbene. Aşa că mă mulţumesc, în momente de maximă tensiune, să mă sting în companii răbdătoare care mă obligă, în cel mai nobil mod cu putinţă, să-mi vărs necazurile de peste zi într-un pahar în care aşez, la întâmplare, licori tari, licori fermecate, licori blestemate.

Când viaţa îţi dă lămâi, cere şi Martini. Sau sună o prietenă.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Zaza 6 aprilie 2011 la ora 20:59

    Probabil, într-un fel sau altul sunt şi lămâile bune deşi eu personal le-aş refuza fără a sta pe gânduri, fără a mă gândi de două ori la ele.
    Am gustat, degustat, mâncât cu totul lămâi întregi iar acum mi-a rămas doar gustul acru ce devine tot mai amar cu fiecare zi. Însă, sunt fericită că există totuşi şi….zahăr. >:D<

  • Raspunde Andrei Dumbravă 6 aprilie 2011 la ora 21:07

    Cel mai mult imi place lamaie langa un shot de votca! In rest, imi place lamaia in prajituri si in limonada. Dar cea mai buna lamaie e aia stoarsa pe pielea infierbantata a unei june pe al 18 ani sa zicem si dornica de a da frau ispitei.

    eee…. voua cum va place lamaia?!? 😀

  • Raspunde Zaza 6 aprilie 2011 la ora 21:12

    Da..si un masaj facut cu sucul de la lamai, nu? :))

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 21:15

    Zaza, ştii vorba aia… Şi ce-or să-ţi mai placă… 🙂

    Andrei, credeam că lumea mănâncă, în general, lămâi, ca să-şi mai taie din pofte şi porniri deloc paşnice, nu ca să şi le înteţească. La urma urmei, lămâile, ca orice citrice, sunt… cleioase. 😀 Dar depinde cu ce (sau cu cine!) le combini. 🙂

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 21:16

    andrei… creca ai incurcat licorile. era tequila aia… vodca e o bautura pura o strici cu lamaie. nu pun nici macar gheata nui buna.
    cat despre partea a 2… i couldn’t agree more (lamaia e preferabil sa fie pusa in prealabil 5-10 min la congelator)… si asezonata cu crema de ciocolata…. fiecare cu junele lui).
    tema de casa… absint plus lamaie (tre so incerc si eu) =)))

  • Raspunde Zaza 6 aprilie 2011 la ora 21:18

    O Doamne, AC-istii astia …ce minte au :))

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 21:24

    let’s not go there. in anu 1 am intrebat si eu pe unu. „care-i ba treaba pe aici?” si zice ala… „duci 2 beri?”… aaa clar. acum ne’am mai maturizat am trecut pe bauturi mai fine. (okei doar mai tari). si AC-ul este o facultate de indoctrinare pentru barbati. rar vezi unu sa termine AC-ul si sa nu fie misogin. si cei care nu’s de obicei trec de ailalta parte a baricadei.

    dar vorbeam de lamai nu? eu zic ca daca viata iti da lamai .. tre sa stii ce sa faci cu ele 😀

  • Raspunde Zaza 6 aprilie 2011 la ora 21:26

    Stii cum sunt impartiti ac-istii pe categorii, de catre mine. Pe ani, pe figuri, pe alea , alea :)))
    Lamaile, sunt bune insa, in cantitati….mici. In viata. 🙂
    Eu prefer lucrurile ..dulci! :)))

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 21:27

    Zaza, eu nu-mi permit să mă aventurez în concluzii; dar te cred pe cuvânt. :))

    Dobrică, Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă. La fel e şi cu lămâile. Depinde doar cine ţi le dă sau cui i le oferi. Cred că în asta constă, de fapt, frumuseţea. 🙂

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 21:31

    ehehehe.. daca viata nu’ti da lamai. te duci si cumperi ca magazinu e aproape. :)))
    PS:zaza nu ia lamai de unde trebuie =))))))))

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 21:33

    Da, dar trebuie să ştii pe care să le alegi. Că mai sunt şi contrafăcute!… :))

  • Raspunde Zaza 6 aprilie 2011 la ora 21:36

    Bai. Lasati-mi lamaia mea in pace! Ca va bat :))

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 21:40

    eh. pai cu datele astea si cu cele de mai sus. pot afirma ca: Femeile sunt ca lamaile.
    Majoritatea femeilor spun nu (meaning yes) cu alte cuvinte sunt lamaile acre, mai sunt femei care spun nu in loc de nu, astea’s lamaile contrafacute.
    intrebarea mea legata de acest „pattern malefic” creat de tine e. Femeile care nu spun nimic in ce categorie intra?

    /misogism off

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 21:43

    În categoria lămâilor pentru care mai există încă o speranţă!:D

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 21:47

    adica lamaile care zic nu si e nu, sunt lamai fara speranta? sau cum? :)))) (ai grija ce zici)

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 21:55

    E o discuţie destul de complexă aici. Da, cele care îşi însuşesc în mod voit un refuz bine susţinut, sunt, printr-o analogie ciudată, conform algoritmului tău, lămâi fără speranţă de întoarcere, de regândire a verdictului păgubos. Din punctul ăsta de vedere, da, sunt fără speranţă. Doar că nu sunt foarte convinsă că exact asta ai şi tu în minte…

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 22:11

    pai.

    O femeie care isi sustine sus si tare punctul de vedere cu argumente puternice in mod clar nu este „acra”.
    O femeie care spune nu si defapt vrea sa spuna da. e mai mult sau mai putin nehotarata. Bine paradoxal toate femeile sunt nehotarate dar unele recunosc asta si se trateaza, altele nu.

    Prefer o femeie clara (o lamaie dulceaga), uneia acre. De ce? Motivul e simplu: macar stie ce vrea.

    Sper sa fi sters orice reminiscienta de indoiala din capul tau. 🙂

  • Raspunde polimedia.us/fain/ 6 aprilie 2011 la ora 22:13

    Alexandra Bohan – Cand viata iti da lamai…

    În ciuda firii mele deschise spre nou, nu am învăţat, încă, reţetele ideale pentru bunătăţi aromate cu lămâie. Am încercat, mai întâi, să amestec băuturi cu fructul ispititor de acru în cantităţi pe care le-am agitat ameţitor, până când vârtejuri de ar…

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 22:18

    Interesant opinie! Sincer mărturisesc, credeam că, prin „femeie acră” te referi în general la femeile acelea care servesc refuzuri argumentate şi dese. (E o idee bazată pe o informaţie care mi-a ajuns cândva pe la ureche…) Totuşi, trebuie să recunoşti că diferenţa dintre o femeie dulceagă şi una acră, conform teoriei tale, e una de nuanţă care poate fi percepută mai greu. De aici şi confuzia mea precipitată. 😀

  • Raspunde Dobrica 6 aprilie 2011 la ora 22:33

    Well cum ziceam si mai sus prefer un raspuns direct de NU, unui „stai sa vezi si sa nu crezi, da stii poate totusi ajung” (poate=nu in orice caz). but that’s just me

    Femeile sunt de 3 categorii: cuminti-care se … numai cu prietenul, nimfomane- care se … cu toata lumea, si nimfomanele dracului- care se … cu toti mai putin cu tine nu.

    Cu alte cuvinte aceiasi femeie poate intra in 2 categorii diferite in viziunea a 2 barbati diferiti

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 aprilie 2011 la ora 22:38

    Drăguţ exemplu! Pe mine m-a făcut să râd.
    Totuşi, după cum ziceam şi mai sus, discuţia pe această temă e complexă, pentru că fiecare om are aşteptările şi prejudecăţile (sună pompos, ştiu!) sale care sunt extrem de subiective. De aici şi categorisirea aceasta în general multiplă (şi chiar contradictorie, uneori) a femeilor de către bărbaţi. Şi, probabil, şi viceversa. 🙂

  • Raspunde Dobrica 7 aprilie 2011 la ora 15:16

    da avand in vedere ca tema e complexa si .. ca femeilor le place intotdeauna sa aiba dreptate, eu o sa inchin steagul si o sa merg pe parerea ta :))

  • Raspunde Rpx 8 aprilie 2011 la ora 14:38

    Lămâile sunt acre și ideale în momentele în care viața e prea dulce, fiindcă tot ce e prea dulce e grețos 🙂

  • Raspunde Jacqueline 8 aprilie 2011 la ora 23:09

    „Când viaţa îţi dă lămâi, cere şi Martini. Sau sună o prietenă.”

    Uite, aici mi-a murit comentariul si am cazut in visare. 🙂

  • Raspunde Jacqueline 16 aprilie 2011 la ora 20:42

    Mi-am adus aminte :” When life hands you lemons… chuck them back and demand for a refund!” 😉

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.