Scrisoare

Dimineţi cu treziri în forţă

3 august 2011

Câteodată am impresia că unele lucru se-ntâmplă numai ca să te scoată din sărite. Şi spun asta pentru că sunt convinsă că s-ar găsi alternative acolo unde lucrurile încă scapă, cu succes, de sub controlul unora care şi aşa nu-şi bat prea tare capul.

Dintre toate obiceiurile mele, cel mai tare ţin la orele de somn pentru că am realizat, de-a lungul timpului, că o noapte nedormită, sau dormită în hopuri, nu aduce niciodată plusuri în ziua care-o precede. Şi, prin urmare, dintre toate, încerc să menţin un echilibru al orelor de somn de care se presupune că ar trebui să mă bucur din plin, mai ales acum, de când sunt în vacanţă ca să compesez ce n-am prea dormit în preajma examenelor.

Asta, cumva, presupune şi trezitul la ore mai întârziate. Dar, întrucât m-am obişnuit să mă trezesc oricând înainte de 8, e destul de greu să revin acum şi să încerc să dorm până la 11. Prin urmare, mi-am ales o oră intermediară, un 9 decent, zic eu, de care mă agăţ cu entuziasm, ca un om în vacanţă ce sunt.

Cum socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă, acum două zile visul de dimineaţă mi-a fost întrerupt la ora 8:00 (!) de echipa primăriei care tăia în mare forţă şi-n mare zgomot, iarba de pe bucăţica de pământ din faţa blocului. Cu bâzâieli, înjurături şi apelative însoţite de mulţi decibeli, somnul mi-a fost curmat cu succes de oamenii comunităţii care lucrează, ce ironie, în folosul cetăţenilor…

Altă dată, aceiaşi oameni (sau alţii cine ştie?) plecaţi într-o altă misiune, au trezit un cartier întreg la 3 dimineaţa pentru că deratizau foarte zgomotos întru dulcea moarte a gângăniilor domestice. Şi asta se întâmpla într-o noapte de vineri în care, din ce-mi amintesc eu, oamenii vor să se odihnească. Nu să se dea jos din pat speriaţi şi cu dureri puternice de cap.

Sincer, eu nu ştiu cine gândeşte programul ăla. Nu ştiu cine are idei dintr-astea revelatoare şi măreţe, când iarba se poate tăia şi mai târziu, dacă zgomotul nu poate fi redus semnificativ. Iar dacă pe vecinii mei îi înţeleg că nu-i duce mintea decât să-şi lase odraslele afară de la 9 ca să scape de ele, ăstora de la instituţiile publice care programează treburile întru suspendarea orelor de somn nu prea reuşesc să le găsesc scuze.

Aţi văzut? Aţi auzit? Aţi simţit pe pielea voastră treziri dintr-astea zgomotoase şi brutale?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Ioana 3 august 2011 la ora 9:59

    Şi-ncă câte!
    Dar dacă stai să te gândeşti bine, muncitorii respectivi sunt şi ei oameni, aşa că le-ar fi cam greu să lucreze cu soarele-n cap. Probabil au ales vinerea fiindcă e week-end iar unii nu sunt nevoiţi să plece la lucru. În timpul săptămânii ar fi mai dificil pentru că oamenii trebuie să se odihnească pentru a merge la servici a doua zi.

    Oricum, e deranjant ce-i drept, însă mai bine te trezeşti în zgomote produse „în folosul naturii şi al cetăţeanului” decât în urlete de copii îeşiţi afară la joacă cu noaptea-n cap. :p

  • Raspunde RaduP 3 august 2011 la ora 13:32

    oamenii care dau cu chestia aia impotriva tantarilor au program numai noaptea, la mine in ACB ajungeau pe la ora 01:00, norocul meu e ca nu dormeam la ora aia, iar acum cu santierul vietii (Palas), in fiecare dimineata la ora 06:30 – 07:00 trebuie sa ma trezesc sa ii salut pe muncitori si sa inchid geamul, deja sunt obisnuit cu cei care mai sparg pereti pe timpul noptii, ei sunt ca un fel de Nani, Nani, Puiu` Mamii 😀

  • Raspunde Blogatu 4 august 2011 la ora 0:18

    Salut, ti-am prezentat blogul pe scurt in aceasta emisiune! http://blogatu.ro/2011/08/blogatu-livetv-promovez-blogurile-noi-si-blogurile-putin-cunoscute.html Sper ca ti-a placut 🙂

  • Raspunde Madalush 5 august 2011 la ora 13:46

    Traiesti in oras mare, nu ai cum sa ai pretentia ca idiotenii de genul deratizari la 3 dimineata sa nu se intample. Ca si apa calda care e mereu intrerupta in fiecare an, in august.. ca si inghesuiala de nespalati din mijloacele din transport in comun.. etc Iar noi, ca niste oameni normali, nu avem de facut decat sa ne facem nervi si sa spunem ca „asa e in Romania”!

  • Raspunde vulpoi 5 august 2011 la ora 17:03

    Ohooo…de cate ori nu am patit sa fie sambata, sa pot dormi mai mult fara grija scolii, iar in fata caminului sa se apuce de taiat iarba. Si la fel ca tine, aceeasi rutina: injuraturi, trezit fortat, incercare de readormire, esec.

  • Raspunde Alexandra Bohan 6 august 2011 la ora 22:06

    Ioana, poveşti dintr-astea mai sunt, nu duc lipsă. Dar e frustrant să le străieşti şi, mai ales, să le-mparţi şi cu alţii. Nu ştiu de ce, dar trăiesc cu o vagă impresie că dacă mai dau tot din casă, lumea o să mă eticheteze după asta. :))

    Radu, te compătimesc, sincer. Eu ţin la orele mele de somn, mai ales că-s pe principiul puţine, dar bune. Cu toate astea, îmi place să-mi fac eu programul, şi să nu depind de omul cu coasa, omul cu deratizarea, omul cu macaraua, omul cu mătura…

    Mădălush, chestia cu noaptea au preluat-o de la italieni, probabil, numai că ăia repară străzi şi alte minuni, fără a tulbura liniştea publică. Nu ştiu, mă întreb uneori, dacă n-am putea să-i reclamăm p-ăştia la poliţie. E zgomot în toiul nopţii, totuşi! Şi, scuza cu România nu mă mai satisface. Doar pentru că trăim într-o ţară condusă de oameni care gândesc cu intestinele, asta nu înseamnă că trebuie să ne mulţumim doar cu scuza că „asta e”. Dar, până s-or schimba şi la noi vremurile, va mai trece muuult şi bine.

    Vulpoi, e bine că nu-s singura. Adică, nu e bine, dar măcar ştiu că mai suferă şi alţii de pe urma asta, chiar dacă în situaţia dată nu prea avem ce face ca să remediem problema.

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.