Scrisoare

Tu cu ce te mai droghezi?

3 septembrie 2011

Îmi place să cred că nu sunt o persoană vicioasă, că proastele obiceiuri nu mi-au invadat viaţa personală într-atât încât să depind, minuţios, de una, alta. Cu toate astea, însă, am constatat că oamenii de azi (inclusiv eu) sunt mai mult dependenţi decât independenţi, oricât am nega şi renega realitatea înconjurătoare.

Există, probabil, o politică pe care, mărturisesc onest, n-o prea înţeleg. Nu sunt fană alcool şi tutun, deşi ele dau şi creează cele mai mari dependenţe, atestate şi oficial, şi practic şi, prin urmare, nu am o imagine clară a ceea ce înseamnă să depinzi, literalmente, de ceva. Dar, în ciuda acestui fapt, identific semne ale anti-independenţei mele şi asta mă face să mă gândesc uneori că sensul drogurile nu se rezumă doar la substanţele nocive.

Sunt dependentă de internet, iar asta face ca, atunci când el „cade”, pur şi simplu, să mă enervez peste poate. Sunt dependentă de oameni, iar singurătatea mă omoară încet şi sigur. Sunt dependentă de frumos, iar kitch-urile, combinaţiile care sfidează orice normă a esteticului, mă irită şi mă obosesc. Sunt dependentă de telefon, iar lipsa lui nu face decât să mă încurce şi să mă obosească.

Sunt dependentă de tot ce-am înşirat mai sus şi de multe altele, cred, pe care nu mi le amintesc acum. Sunt dependentă şi-mi administrez, zilnic, porţii din tot ce-am enumerat conştiincios, după clipe lungi de gândire. Sunt dependentă şi nu, nu ştiu cum să mă tratez. Sau, poate, nu vreau să mă tratez. Întoarcerea la simplitate nu mai pare, acum, atât de simplă. Iar asta mă face să mă-ntreb, aiurea şi fără sens, dacă oamenii, străbunii noştri, reuşeau să fie fericiţi fără vicii. Sau, poate, aveau şi ei viciile lor, dependenţele lor pe care nu le-a identificat nimeni până acum şi de care cel mai probabil nu vom afla vreodată…

Nu ştiu, dar ceva din mine ar vrea să fie aşa. Să ştie că şi înaintea noastră oamenii au avut slăbiciunile lor. Pentru că altfel ar înseamna că trăim într-o lume a oamenilor bolnavi, a oamenilor cu vicii şi dependenţe care nici măcar nu-şi conştientizează statutul.

E bine, e rău?

Tu cu ce te mai droghezi?

Sursa foto

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Capsula de Cafea 3 septembrie 2011 la ora 9:49

    Cafeaua este „drogul” meu principal. Urmeaza tutunul si desigur internetul.

  • Raspunde Florin 3 septembrie 2011 la ora 10:11

    Nu cred ca pentru mine social-media (facebook-ul, twitter-ul, blog-ul si alte canale), cafeaua, telefonul si alte lucruri reprezinta un viciu. Nu ma consider dependent… consider doar ca de aceste lucruri am nevoie pentru a comunica cu cei din jurul meu, de a rezista intr-o lume „fast” si de a fi conectat tot timpul cu cat mai multe persoane.
    Sunt sigur ca si in trecut oamenii aveau viciile lor, asa ca nu suntem singurii bolnaviori :))

  • Raspunde Emilian 3 septembrie 2011 la ora 10:45

    Eu cred ca e o dependenta pt ca atunci cand nu este internet de exemplu, se simte un soi de sevraj. Dar aceasta dependenta e diferita de altele pt ca internetul sau telefonul au devenit o necesitate. Devine o dependenta cu adevarat si daunatoare atunci cand ne ocupa prea mult din timpul personal, atunci cand ne face sa intarziem undeva. S-ar putea spune ca internetul provoaca mai multe vicii. Cel mai daunator in opinia mea este falsa socializare care e ca un drog. Intr-o lume asa mare, cu atatea miliarde de locuitori, paradoxal, este mai greu de socializat fata in fata. Nevoia de socializare la oameni e mare, iar internetul o rezolva intr-un mod cam perfid.
    La timpuri noi, vicii noi.

  • Raspunde RaduP 3 septembrie 2011 la ora 12:43

    Nu doar lipsa internetului poate provoca o stare de „sevraj” ci si o conexiune de genu` modem Digi cu limitare de viteza la 128kbs!

  • Raspunde anda_elena 3 septembrie 2011 la ora 13:34

    Strabunii nostri erau dependenti de natura, de munca, de aer curat, de mers pe jos, de mancare sanatoasa. Hehe, ce vremuri!

    Calculatorul, internetul, blogul sunt, pentru mine, o nevoie. O dependenta. Incerc, totusi, sa stabilesc prioritati. Si limite. Nu reusesc mereu dar, vreau macar sa cred ca eu sunt stapanul meu si ca toate celelalte, obiecte si vicii imi slujesc mie 🙂 😛

  • Raspunde The Boy Out Of Hell 3 septembrie 2011 la ora 13:51

    De foarte multe ori îmi doresc ca în secunda următoare să dispară toată tehnologia de pe planetă. Nu trece mult timp și-mi dau seama că dacă asta s-ar întâmpla cu adevărat, pur și simplu am lua-o de la capăt cu reinventarea ei. Atât de mult am ajuns să fim dependenți de ea. Da, e frumoasă natura, e frumos să te bucuri de micile bucurii ale vieții care sunt dincolo de ecranul unui calculator, dar nici nu vreau să mă gândesc cu cât s-ar îngreuna munca noastră dacă n-ar exista telefoane mobile, calculatoare sau Internet.

  • Raspunde acsel 3 septembrie 2011 la ora 15:13

    Ia incearca o zi fara tehnologie. Sa vedem daca intri in sevraj! 🙂

  • Raspunde Bogdan 3 septembrie 2011 la ora 16:43

    Internetul si calculatorul sunt cele mai mari vicii din prezent numai ca nu prea vrem sa recunoastem asta. Si nu cred ca intri in sevraj daca nu ai un calculator sau o conexiune la internet, problema incepe cand o ai in fata si nu poti sa o folosesti, abia atunci intri in sevraj :)) . Iar cei din trecut, viciile lor erau o muzica buna, o distractie ca pe vremuri, ei nu ii prea pot intelege pe tinerii din ziua de azi ( trebuie sa treiesti o vreme cu ei si dupa obiceiurile lor si iti vei da seama imediat ce vicii au ).

  • Raspunde PGL 4 septembrie 2011 la ora 21:13

    pai eu consum stupefiante halcinogene iarba praf subastante toxice si de taote glumesc

  • Raspunde Marius 5 septembrie 2011 la ora 1:40

    NU trebuie niciodata sa uitam de CAFEA, COLA, TIGARI si energizante. Fara astea majoritatea nu prea traiesc daca sunt studenti. Felicitari celor care reusesc in schimb. Eu personal fumez din clasa a opta, beau cola in fiecare zi de cam 4-5 ani, beau cafeaua ca pe apa si totusi singura chestie la care nu as putea renunta niciodata este curentul electric. In rest se poate sa scapi de orice. 🙂

  • Raspunde Sorin 5 septembrie 2011 la ora 16:22

    Unul din lucrurile de care erau dependenti strabunii nostri dar si noi suntem e barfa. Bunicutele se strangeau seara la porti si trancaneau despre unu de altul, iar noi acum tot la fel dar mai modern prin bloguri „personale”

  • Raspunde Iustin 5 septembrie 2011 la ora 21:15

    Eu mă „droghez” cu țigări electronice, internet, telefoane mobile, aparatul de fotografiat, muzică bună, călătorii și probabil mai sunt. Cât despre cei dinaintea noastră, sunt convins că aveau și ei viciile lor.

  • Raspunde Alexandra Bohan 7 septembrie 2011 la ora 10:09

    Capsula de Cafea, la mine, cafeaua încă nu e un drog. Dar, cine ştie?

    Florin, cercetătorii sunt că tehnologia dă dependenţă. Dacă tu o justifici, atunci tind să cred că eşti în faza de negare! 🙂

    Emilian, în ceea ce priveşte falsa socializare, asta cam aşa e pentru majoritatea şi, în special, pentru cei care nu aveau, înainte de internet, o viaţă socială în real-life. Dar, privind partea bună a lucrurilor, eu aşa am cunoscut mulţi oameni dragi şi de valoare, iar asta constituie un plus care nu mă salvează de la dependenţă.

    Radu, asta e o chestie de detaliu. Şi da, cam aşa e, dar mai bine şi atât, decât deloc…

    Anda_elena, bine gândit! Cred că în astfel de situaţii priorităţile sunt cheia.

    The Boy Out Of Hell, îţi dau dreptate, aşa e. Nevoile noastre s-au adaptat la mijloacele moderne de rezolvare a lor şi, prin urmare, tot ce ne înconjoară e o necesitate. Totul e să nu exagerăm.

    Acsel, dacă pleci în vacanţă cu prieteni, asta poate ţine loc de toată tehnologia. Dar, dacă te izolezi undeva fără nimic de făcut, plictiseala îşi spune cuvântul, la fel ca şi nevoia de-a face, efectiv, ceva.

    Bogdan, sunt de acord. Sevrajul, în ceea ce priveşte tehnologia, e o chestie delicată şi relativă. Se manifestă diferit, cred eu, la fel ca în cazul oricărei dependenţe. Indiferent de drog.

    Marius, eu cred că şi de restul te poţi lecui, mai greu, dar se poate. Dificultatea apare, însă, atunci când nu o simţi ca pe-o dependenţă, ci ca pe-o necesitate.

    Sorin, la asta nu m-am gândit. Dar, sincer, eu n-aş numi bârfă ceea ce scriem, analizăm şi interpretăm pe bloguri. Mi se pare mult şi prea brutal spus. Sincer.

    Iustin, dar ai ceva dependenţe! 🙂

  • Raspunde Cellgsmservice 7 septembrie 2011 la ora 22:52

    Pot spune ca sunt mai mult sau mai putin dependent de internet. 🙂

  • Raspunde Rpx 12 septembrie 2011 la ora 17:20

    „Iar asta mă face să mă-ntreb, aiurea şi fără sens, dacă oamenii, străbunii noştri, reuşeau să fie fericiţi fără vicii.”

    De-ai ști tu câtă cânepă fumau ei…

  • Raspunde Mack 12 septembrie 2011 la ora 19:10

    Drog…dependenta…Hai sa fim seriosi, noi suntem construiti sa fim depedenti. Dependenta de aer poti s-o negi? Nu. De mancare? De apa? De atentie? De iubire? La cate poti sa renunti ca sa poti simti libertatea?

  • Raspunde Alexandra Bohan 13 septembrie 2011 la ora 10:06

    Mack, depinde cum defineşti libertatea… 🙂

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.