Scrisoare

Viaţa ca în romanele de dragoste

27 noiembrie 2011

Adolescenţa mea toată am aşezat-o sub zodia ocrotitoare şi dulce a poveştilor impresionante şi sensibile din romanele celebre. Pentru că m-am îndrăgostit, fără să ştiu de ce, fără să pot spune, anume, cum, de farmecul molipsitor al relatărilor pline de trăiri şi emoţii, atât de reale, atât de umane. Şi apoi, ceva mai târziu, mi-am dedicat o bună bucată de viaţă cărţilor care să m-ajute să înţeleg, să dezleg, să cuprind cu inima-ntreagă toate misterele amorurilor duse pe apa sâmbetelor literare. Ca să mă apăr, apoi, eu însămi, de toate răutăţile lumii. Ca să-mi feresc inima fragilă de împunsăturile ascuţite, ca să-mi păstrez sufletul intact pentru cel demn de-un astfel de pur sacrificiu.

Port în mine, de-atunci, câte-un sâmbure din toate iubirile care mi-au smuls un zâmbet ori o lacrimă. Păstrez în inimă un gând, o dovadă, un cuvânt din toate nopţile pline de nesomn ale celor care m-au convins cu traiul lor îndestulat de zbucium să dau deoparte mărunţişuri lumeşti ca să dezleg epilogul istorisirilor loc. Căci la ele mi-e dat să mă-ntorc, iar şi iar, mereu, când poveştile mele reale de iubire încep să scârţâie, izbitor, ca-n romanele atât de pline de vii adevăruri.

„Te urăsc cu puterea lui Eminescu de-a iubi!” i-am strigat, furios, într-o seară de chin şi de durere, în care sufletul meu ardea sub flăcări alimentate cu reproşuri uscate. „Pricepi tu geamătul meu?” am suspinat apoi, precum personajul lui Ionel Teodoreanu, în foşnetul inimii, în forfotul gândurilor, după ce-a plecat. După ce-am plecat. Pentru că am constatat dureros că n-a înţeles ce patimi zac în mine, ce luceferi solitari aprinde, seară de seară, iubirea mea pe colţul nostru îngrădit de cer. Şi când s-a întors, după zile lungi de convalescenţă chinuitoare, zicându-mi că ştie, că înţelege acum şi că mă vrea, cu tot dinadinsul, înapoi, nu l-am mai crezut. N-am mai găsit, în mine, forţa să-l cred, curajul să-l mai primesc înapoi. Şi i-am zis să plece. La urma urmei, cum poţi să împarţi iubirea ta cu un om care nu poate să-nţeleagă ce se-ascunde în tine atunci când priveşte în ochii tăi? Eu, una, n-am mai putut…

Altădată, în febra altor trăiri de suflet pline de stele şi de noapte, vorbindu-i despre aşteptarea mea cea veşnică şi incurabilă, i-am şoptit (atât de încet încât s-audă doar el) citându-i gingaş din Victor Hugo: „căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi”. Şi el a lăcrimat jurându-mi dragoste eternă până când o altă iubire cu iz de orice altceva -numai de proză nu, fie vorba între noi- i-a făcut cu ochiul şi l-a luat, apoi, de lângă mine.

Din toate romanele pe care le-am citit, am învăţat, negreşit, câte ceva. Şi, ca o consecinţă firească, am iubit apoi, sub imboldul amorurilor cunoscute şi trăite de alţii, şi retrăite prin mine. Pentru că -spun acum, înţeleg acum, ştiu acum- suntem ceea ce citim, şi ceea ce iubim, iar viaţa noastră n-ar fi nicicând ceea ce cunoaştem astăzi că este, fără toate iubirile din ea, mari sau mici, ale noastre sau ale altora, care să ne coloreze, mereu, gândurile şi care să ne facă să inimile să bată, sufletele să se înalţe, uşoare ca fulgii, trupurile să vibreze. De fericire, de împlinire, de dor, de aşteptare. De dragoste, înainte de toate.

Cred, gândesc şi sper să fie aşa. Ca la 20 de ani…

Sursa foto

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Cristina 27 noiembrie 2011 la ora 12:17

    Frumoase iubirile din carti … pacat ca in realitate nu va fi niciodata asa. Cel putin, happy end-ul nu il nimeresti din prima, daca ai noroc, poate din a doua.
    Cred ca povestile de dragoste si filmele romantice sunt facut pentru a crea iluzii desarte…hey, dar tot imi place sa citesc 🙂

  • Raspunde Marian 27 noiembrie 2011 la ora 15:06

    happy-ending-ul nu e un „must” in real life… 🙁
    din pacate, din fericire….. cine stie?
    cartile / filmele au (doar) darul de a impune o intrebare – „what if?” – si de a ne impinge (uneori) sa ne urmam instictul/fiorul…

  • Raspunde arhimania 28 noiembrie 2011 la ora 16:26

    Viata e asa cum ti-o faci…

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.