Scrisoare

Aventuri la cumpărături

26 ianuarie 2012

Când vine vorba de cumpărături, eu am o foarte mare problemă. De regulă, atunci când caut ceva, nu mi-e dat să găsesc nicăieri ce am nevoie, dar, în schimb, atunci când umblu aiurea, găsesc de toate. Sau, mă rog, se întâmplă să-mi „sară” în ochi lucruri care merită să se odihnească la mine-n dulap ca să strălucească apoi pe mine, după caz, necaz şi ocazie.

Prin urmare, am o experienţă foarte bogată în timp preţios pierdut în zadar la cumpărături care m-a făcut să apreciez momentele în care piese vestimentare vin la mine fără prea mult efort. Doar că, uneori, atitudinea vânzătorilor mă dezumflă într-atât încât îmi vine să jur că data viitoare nu mai fac, că mă las de sportul ăsta, că mă lipsesc, că nu ştiu ce-am să mai fac, dacă…

Astă-seară, spre exemplu, am ieşit de la facultate şi în timp ce mă-ndreptam spre casă vorbind la telefon, ochii mi s-au oprit pe-o vitrină strălucitoare unde, pe un manechin, am văzut o rochie care-mi luase, pur şi simplu, cuvintele din gură, aşa că mi-am oprit abrupt conversaţia şi-am intrat în magazinul luminos şi foarte, foarte gol în care cele două vânzătoare nu făceau altceva decât să stea de vorbă.

După câteva secunde, dintr-o rotire a privirii, identific produsul pe raft şi, constatând că nu au pe umeraş decât mărimi de la M în sus, mă îndrept spre manechin unde observ că, surpriză!, acolo e exact mărimea care-mi trebuie mie. „Vă putem ajuta cu ceva?” mă priveşte iscoditor una dintre vânzătoare. „Da”, zic, „aş dori să probez asta, mărimea S” îi arăt spre manechin, semn că am cercetat terenul înainte.

Şi acum, bomba. „Ah, dar nu vreţi să vedeţi un M înainte? Încercaţi mai întâi să vedeţi dacă vi se potriveşte modelul…” îmi trânteşte acru stimabila, scanându-mă din cap până-n picioare şi aruncându-mi o privire dintr-aia cum că mi-am greşit iremediabil alegerea vestimentară.

Cu gânduri paşnice, pe fugă fiind, îmi zic să fiu simpatică şi iau produsul M de pe umeraş, mă furişez în cabină şi constat că mi-e mare. Îi zâmbesc lui tanti şi-i zic că, asta e, îmi pare rău, modelul vine ca turnat pe mine, doar că mărimea e problema: e prea mare. Şi că, până la urmă, am nevoie de S-ul de pe manechin…

Sictirită, obosită, plictisită, doamna se urneşte la manechin, scoate rochia cu pricina şi mi-o întinde neîncrezătoare. Intru în cabină, probez şi totul pare în regulă, aşa că mă îmbrac şi merg să plătesc.

„Pot plăti şi cu cardul, nu?” întreb drăguţă, încercând să dau uitării gafa pe care-a făcut-o vânzătoarea. „Ăăă, păi, da, dar mai bine plătiţi cash, nu costă decât…”. O privesc încruntată, scot portofel şi-i zic, sec: „ştiu cât costă. Plătesc cu cardul.”

Evident, tanti a strâmbat din nas, dar n-avea ce să facă. Iar eu, una, am plecat din magazin cu senzaţia aia ciudată de om care nu pricepe cu ce-a greşit, de se poartă vânzătorii aşa. Cum rămâne cu „clientul nostru, stăpânul nostru” şi cu alte reguli de bun-simţ care-l aşază pe cumpărător în topul priorităţilor agenţilor de vânzări? Cum rămâne cu „gusturile nu se discută”, cum rămâne cu libertatea noastră de-a judeca şi alege singuri ce cumpărăm, ce îmbrăcăm, ce probăm?

Mie mi se pare că, uneori, vânzătorii se dau prea deştepţi. Prea pricepuţi. Prea cunoscători. Şi ştiţi care e partea proastă? Că nu le cere nimeni părerea… Doar că nu prea-i frumos. Şi nici etic, cred.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Liz 27 ianuarie 2012 la ora 11:15

    vaaaai ce nu suport fazele de genul asta. Sau cand vrei sa te uiti la ceva si intorci pe toate partile si sta langa tine de parca se asteapta sa o iei la fuga cu produsul. .

  • Raspunde anda_elena 27 ianuarie 2012 la ora 18:59

    E bine, totusi, ca ai ramas din toate astea cu o super rochie!
    Cred ca le-o aruncam in ochi – si, pana la urma, logic, tot eu pierdeam!

  • Raspunde Vasile Marin 27 ianuarie 2012 la ora 19:33

    Si pe mine ma enerveaza extraordinar de tare vanzatorii, dar nu numai cei din magazinele de haine ci in general, cam de pe la toate magazinele.

    Cred ca de fapt problema merge mai departe de vanzatori, catre toti romanii a caror loc de munca implica socializarea cu alti oameni.

    Romanii au foarte mari probleme de contact social.

  • Raspunde Florin 28 ianuarie 2012 la ora 10:11

    Am comentat si cu alte ocazii despre atitudinea vanzatorilor din magazine. Eu nu merg foarte des la cumparaturi iar atunci cand o fac ma inarmez cu calm si multa rabdare pentru a face fata avalanselor de pareri si sictir pe care unii oamenii ce stau in spatele tejghelei mi le etaleaza in toata splendoarea si naturaletea lor.
    Mi s-a intamplat de cateva ori sa am chef sa cumpar diverse lucruri si cu toate ca le-am gasit intr-un timp destul de scurt, nu le-am cumparat din cauza unor oameni care parca ar fi vrut cu orice pret sa-mi taie elanul pe care il aveam…
    However asta e Romania, si din pacate sunt destule magazine si destui oameni care sunt dispusi sa iti strice cheful de shopping, avand in minte implementat un sistem mult prea old school de urmarire a clientilor si multe altele…

  • Raspunde Marian 28 ianuarie 2012 la ora 14:38

    1. le e o lene infinita
    2. multe is prea proaste sa stie sa puna un POS in functiune.
    3. favoare iti fac ele, ca-si intrerup integrama/convorbirea, nu tu ca le pasesti pragul;
    4. Ai gresit!! Eu plecam in secunda 2 si cautam in alta parte, oricit timp mi-ar fi cheltuit treaba asta, numa’ sa nu ii fac ei vinzare!

  • Raspunde Alexandra Bohan 28 ianuarie 2012 la ora 15:56

    Liz, e foarte amuzantă situaţia descrisă de tine, mai ales dacă te gândeşti că uneori damele poartă tocuri lungi la cumpărături şi, sincer, e foarte greu de imaginat că ar putea să fugă, literalmente, cu produsul după ele. Dar…

    Anda, să ştii că am ezitat un pic. dar eram pe fugă şi într-o dispoziţie bună, aşa că am zis să las de la mine. Vorba aia, n-ai cu cine…

    Vasile, e adevărat şi ce zici tu. Unii parcă-s speriaţi de bombe!!!

    Florin, orice e posibil.

    Marian, lenea, prostia şi indisponibilitatea nu mă privesc pe mine. Şi, da, aşa e, ar fi trebuit să plec, dar m-am gândit că, oricum, nu promiteau prea mult la capitolul înţelegere şi, prin urmare, n-aş fi rezolvat mare lucru.

  • Raspunde Marian 28 ianuarie 2012 la ora 16:18

    ai putea incerca sa faci caterinca de ele…

  • Raspunde RaduP 29 ianuarie 2012 la ora 13:11

    incearca cu vanzatorii din Bazar, imi amintesc de felul in care daca te uiti la un produs de al lor, mai au un pic si te imbraca cu el numa`, numa sa il cumperi :))

    deci ti-am rezolvat problema cu atitudinea vanzatorului!

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.