Scrisoare

Cei aleşi

7 ianuarie 2012

Mai bine de jumătate de viaţă am trăit cu senzaţia stranie şi vinovată că Ioan înseamnă „sclav”. Citisem pe undeva pe net asta şi probabil că n-aş fi dat prea mare importanţă dacă n-ar fi trebuit să argumentez, la o oră de limbă şi comunicare, legătura dintre semnificaţia numelui şi propria-mi personalitatea, exemplificând cu date reale, concrete.

Am dat crezare unor ipoteze strâmbe şi am ales greşit să cred că, pe undeva, port cu mine un blestem, o predestinare spre supunere. M-am proclamat nefericită, chinuită de gândul că va trebui toată viaţa să mă zvârcolesc între două nume care păreau să se zbată, ce paradox!, în contradicţii usturătoare: Alexandra, Ioana…

Am aşezat apoi, consolată, în cârca unor explicaţii strâmbe, nevrednicia mea de-a mă ridica atunci când mi-a fost dat, uneori, să cad. Am dat vina pe nume şi pe destinul care stă scris în el pentru nefericire, pentru deznădejde, pentru mediocritate. Pentru clipele în care am crezut că n-o să-mi revin niciodată din şocuri, din tristeţi, din eşecuri. Şi totuşi…

E o poveste frumoasă asta, dacă stau să mă gândesc bine. În ciuda nefericirii mele de-a conştientiza, în permanenţă, că port un nume care, într-o concepţie greşită, era menit să nu mă caracterizeze, l-am sărbătorit mereu. Pentru că a fost dintotdeauna al meu, aşa cum şi părinţii, şi fraţii, şi copiii sunt dintotdeauna ai tăi. Şi am rostit mereu cu mândrie că da, mă numesc şi Ioana, aşa cum am fost identificată, şi botezată, şi strigată de învăţătorul clasei a IV-a…

Acum exact un an eram la şcoală când o persoană foarte dragă (profesoara mea de religie, mai precis) m-a întrebat, cu gingăşie, dacă ştiu ce înseamnă. „Nu…”, am evitat răspunsul, fiindu-mi frică să-mi recunosc (a câta oară?) slăbiciunile, nepuţinţele. „Înseamnă cel ales”, mi-a spus, felicitându-mă şi încurajându-mă.

E ciudat, probabil, cum lucrurile par să se aşeze de la sine. Cum o simplă idee greşită, preconcepută, pare uneori să fie singura portiţă de scăpare pentru toată vina pe care vrem s-o dăm pe cineva şi n-avem cui.

Eu cred în nume, şi cred în astre. Nu în horoscop, însă. Şi mai cred cu tărie că semnificaţiile numelor noastre se răsfrâng, măcar o dată în viaţă, asupra noastră. Pentru că circumstanţele prin care ai noştri ne aleg identităţile şi, implicit, destinele, nu sunt niciodată întâmplătoare. Toate au câte-o poveste.

La mulţi ani, Ioni, Ioane! La mulţi ani cu fericire, cu iubire, cu împlinire!

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde anda_elena 7 ianuarie 2012 la ora 21:48

    Ai un sfant ocrotitor minunat! Bucura-te de asta! La multi ani! :*

  • Raspunde Vasile Manu 7 ianuarie 2012 la ora 21:51

    La multi ani pentru ziua de nume 🙂

    Nu trebuie sa-ti fie teama sa iesi cu numele tau in societate, indiferent cate ai. Aşa te cheamă, asta eşti tu, numele te defineşte pe tine, sau te definesc dacă ai mai multe.

    Recunosc, şi mie mi-a fost cumva să zic că mă cheamă Vasile, nu-mi plăcea de fel numele ăsta şi, la fel ca tine, aveam impresia că nu mă caracterizează, mai ales că există sute de bancuri cu el. Am ajuns să îl percep ca pe un nume ţărănesc, care nu mă defineşte cu nimic. Aşa am crezut cândva, dar m-am oprit într-o zi şi m-am gândit mai bine, ce fac eu aici, cum să-mi fie ruşine cu numele şi să am impresia că nu mă caracterizează, păi asta e ID-ul meu care mi-a fost dat la naştere. Puteam să am şi două nume, că pe toate le-aş fi folosit în toate semnăturile posibile :))

  • Raspunde Marian 7 ianuarie 2012 la ora 21:56

    pina la urma etimologia asta fortata e doar o prostie ca si horoscoapele :-p si iti dau un singur exemplu : numele meu – Marian – e acceptat la noi ca nume masculin; in Anglia e exclusiv feminin (am avut un coleg de munca din Canada care mi-a explicat) si in Spania e la fel – e nume feminin…. iti dai seama, ca unu’ ce a locuit vreo doi ani prin Spania ce greu a fost sa explic la primele intilniri „stiti, eu sint roman si la noi e un nume masculin :))
    In Spania MarianO este masculin si Marian e feminin… ei si uite asa de fiece data cind dau de teorii d’astea cu „ce inseamna numele…” ma pufneste risu’!
    iertare, iti facui postul praf…apropo, fii mindra ca porti AMBELE nume ale lui ALEXANDRU IOAN CUZA!!
    Ete asa! pam-pam!
    >:D<

  • Raspunde Alexandra Bohan 7 ianuarie 2012 la ora 22:26

    Anda, aşa am aflat şi eu apoi, şi acum, recunosc, mă bucur! Mulţumesc!

    Vasile, bine-ai venit! Am auzit cazuri în care o cunoştinţă de-a mea abia a aşteptat să împlinească 18 ani, ca să-şi poată schimbe numele, renunţând la un prenume care nu-i plăcea. Dar eu cred că, oricum, e inutil. În faţa divinităţii ai tot atâtea nume cu câte ai fost botezat. Şi asta nu se poate schimba nici măcar cu un nou buletin ori certificat de naştere. În ceea ce priveşte prenumele mele, mă iscălesc cu amândouă. Pentru că, nu-i aşa, asta-s eu! 😀

    Marian, uite, la asocierea cu cele două prenume ale domnitorului Cuza nu m-am gândit niciodată. Ce frumos! Mulţumesc, din suflet!

  • Raspunde Marian 7 ianuarie 2012 la ora 23:35

    cu mare placere 😉

  • Raspunde Mack 8 ianuarie 2012 la ora 0:33

    Eu mi-as mai pune un prenume, ca de Constantin sunt mandru 🙂 La multi ani!

  • Raspunde Alexandra Bohan 9 ianuarie 2012 la ora 0:18

    Mulţumesc, Mack!

  • Raspunde Tony 10 ianuarie 2012 la ora 16:00

    La multi ani, Alexandra Ioana! Desi o fac cu mare intarziere, indraznesc sa iti urez un an nou plin de bucurii, sanatate ( :)ca-i mai buna decat toate) si, nu in ultimul rand, ca toate realizarile pe care ti le doresti, sa ti se indeplineasca!

    P.S.: Si eu am avut parte de multe curiozitati, nascociri din cauza numelui meu. In liceu, de exemplu, nu exista profesor care sa nu ma intrebe de propriile origini. N-avem incotro, trebuie sa ne purtam numele pana la capat.

    • Raspunde Alexandra Bohan 10 ianuarie 2012 la ora 20:03

      Mulţumesc, Tony! Urările sunt bine venite oricând, atâta timp cât sunt sincere şi din suflet! 😀

  • Raspunde Cris 11 ianuarie 2012 la ora 11:21

    Interesant punct de vedere, insa te compatimesc ca ai trait atata timp cu impresia ca numele tau are o semnificatie umila

  • Raspunde emilia 13 ianuarie 2012 la ora 9:41

    pe mine ma cheama Emilia; stie cineva ce semnifica acest n ume? nici mie nu imi prea place numele asta.

  • Raspunde Parsul Apoteotic 7 ianuarie 2013 la ora 21:18

    Ei na… La multi ani!

  • Raspunde Sebastian Mihail 7 ianuarie 2013 la ora 22:47

    Știu și eu din astea cu semnificațiile numelor 😀
    La mulți ani!

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.