Scrisoare

„Eu te-am iubit corect gramatical, tâmpitule!”

28 ianuarie 2012

Unii consideră că scrierea corectă a limbii române e un moft, poate un trend, nicidecum un „must-have” al zilelor noastre. Internetul foşgăie de prescurtări şi chiriţisme, de cuvinte stâlcite până la reinventare (şi nu, nu e din cauza unui „rebranding” impus…) care, în loc să exprime clar şi concis idei, încurcă interlocutorii până la năucitoare confuzii şi incertitudini. Dar, nu ştiu, probabil că, dintr-o prefăcătorie asumată, unora li se pare mai mişto să dea din cap ca maimuţa zicând „daaa, ce cool, desigur, mhm, am înţeles” deşi n-au priceput o iotă, decât să rişte să pară interesaţi cu adevărat şi să-ntrebe, lămuritor, „ce naiba ai vrut să zici cu asta?!”. Părerea mea. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc.

O prietenă de-a mea de-ale mele, fată citită şi cu toate diacriticele şi cratimele la purtător, era în mare amor cu unul care, în afara înălţimii cât de cât impunătoare şi-a unui chip drăgălaş cu care credea că e irezistibil, n-avea nimic notabil în el. Mai ales când deschidea gura. Prin urmare, de fiecare dată când îi vedeam p-amândoi zguduitor de îndrăgostiţi la ieşiri de-un fursec şi-o discuţie, rămâneam toate mască întrebându-ne ce blestem abstract i-a adus pe ăştia doi împreună, când, verbal, oral şi scris, păreau să le lipsească nişte puncte, virgule şi cratime comune.

Mie dor de tine iubit-o şi abea aştept să ne vedem diseară” i-a turnat fulgerător într-un sms, pe când eram doar noi, fetele, la o pauză de-o cafea, şi ea, încântată la culme, sărise ca iepuraşul de pe scaun, explodând de încântare şi extaz. Iar apoi, ca să ne arate nouă ce băiat bun e şi cât de sincer o iubeşte, a scos din poşeta în care adăpostea, probabil, jumătate de Africă, o hârtiuţă mototolită cu pătrăţele, ruptă din caietul de mate probabil, pe care el, cu scrisul lui agramat şi semi-indescifrabil, i-o dăduse într-o zi oarecare, drept mare dovadă de dragoste.

Convinsă c-o să murim de invidie că, uite, iubiţii noştri (nişte cretini!) n-au zvâcniri dintr-astea inspiraţionale, ea, generoasă, ne-a dat hârtiuţa s-o citim toate. Citez: „Ai apărut în viaţa mea ca o puternică raza de soare ce mi-a adus în suflet căldura şi gingăşia nesfârşită, cu zâmbetul tău m-ai învăţat să cunosc blândeţea până atunci necunoscută. €Sărutul tău mi-a dăruit dulceaţa ta ne mai întâlnită, ochii tai senini mi-au arătat că dragostea există iar tandeţea şi frumuseţea sufletului tău mi-a cucerit inima. Te iubesc„. Trăiască Google-ul, i-am zis, şi voiam să mai continui să-i deschid ochii şi fereastra de IE, dar s-a uitat urât la mine şi n-am mai îndrăznit. Na, se străduise şi el, ce să zic?…

Înmuiată până-n vârful degetelor de la picioare, ea i-a transcris din minte (autodictare se cheamă asta, nu?), versuri din Păunescu, Cassian, Stănescu, Eminescu, Blaga şi încă vreo doi pe hârtii roz pe care el, şi-acum îmi amintesc, le-a citit încruntat şi-a zis: „mişto!”, în timp ce le împăturea haotic ca să le-ndese în buzunarul de la spatele blugilor. Iar noi, dezumflate, am aprobat-o pe ea că da, el e un tip suuuper, zicându-ne una alteia pe furiş că, într-adevăr, dragostea e oarbă şi-are multe lipsuri…

După ce s-au despărţit prima oară, când ea a făcut curăţenie în toate cutiile cu amintiri şi dovezi inspiraţionale, a găsit şi recitit hârtiuţele miraculoase. Şi ne-a sunat pe toate şi ne-a zis că e un tâmpit. Că nici măcar nu ştie să scrie. Că toate textele alea le luase de pe google, pe când se plictisea, probabil, la un curs de nu-ştiu-ce şi găsise în asta o metodă să mai piardă nişte vreme (şi să mai câştige nişte puncte la loteria dragostei). Păcat, însă, că miracolul n-a ţinut mult, după trei săptămâni de frământări lacrimogeno-depresivo-literare (pentru ea) s-au împăcat şi proaspătul tâmpit se metamorfozase din nou în geniul pierdut, îndrăgostit şi plin de intenţii bune. Mna…

PS: Metafora genială din titlu nu-mi aparţine, am preluat-o dintr-un eseu savuros de-al Simonei Catrina, dar mi s-a părut că se potriveşte mănuşă pentru ce am avut eu de povestit strâmb astăzi.

Articole pe aceeasi tema:

44 Comentarii

  • Raspunde C Bojan 28 ianuarie 2012 la ora 14:19

    Una dintre postările mele cam la asta se referă! Și totuși, cetitori puțini, rating mic, după buget, Coană Alexandra, după bugetul de timp și de… interes! 😀
    http://bciprianmp.wordpress.com/2011/12/19/generatia-mesingiar/

  • Raspunde Marian 28 ianuarie 2012 la ora 14:35

    poseta ta e mai mica? :))
    deseori iubirea ne-mpiedica sa facem ce trebe…. 🙁

  • Raspunde Alexandra G. 28 ianuarie 2012 la ora 14:47

    Ştii ce e într-adevăr trist la toată chestiunea asta cu gramatica, lecturile – obligatorii sau nu – din şcoală (sau nu)? Că toată lumea, dar absolut toată lumea (inclusiv eu sau tu sau alţii ca noi) am luat la un moment dat în derîdere toate îndemnurile de a citi şi de a citi în mod continuu pentru că, vrem sau nu să credem, dacă nu citeşti, nu ai de unde să ştii. Efectiv nu ai de unde pentru că nimeni nu s-a născut învăţat şi nu o să devină pe parcurs dacă nu face eforturi în sensul ăsta.
    Plus că stau cîteodată şi mă gîndesc ca oi fi eu prea pretenţioasă, prea cu mofturi cînd îmi doresc ca oamenii din jurul meu să fie oameni deştepţi şi îmi doresc asta inclus la bărbatul de lîngă mine care chiar dacă moment nu există, o să existe la un moment dat şi cu siguranţă o să vreau să fie cel puţin la acelaşi nivel cu mine. Poate pare că mă dau în stambă (şi poate aşa părea şi cînd aveam obiceiul de a corecta eventualele greşeli ale celor din jurul meu), dar sînt la o facultate la care nu mi se permite să fac niciun fel de greşeală fără să nu fiu sancţionată. În afară de asta, am colegi care se presupune că ar trebui să gîndească şi să acţioneze în cel puţin acelaşi fel, dar constat de vreun an şi jumătate că, pe lîngă faptul că nu au idee cum să lege două cuvinte în română, nu ştiu (încă!) să scrie corect din punct de vedere gramatical. Şi aş vrea să spun că mă întristează lucrul ăsta, dar nu face altceva decît să mă revolte.
    P.S. Îmi place tare mult cum scrii, în general. Mult spor şi mult succes în continuare!

  • Raspunde elly weiss 28 ianuarie 2012 la ora 14:51

    poate ca iubirea nu e oarba…doar ca nu vrea sa spuna ceea ce vede…
    pana la urma… e si oarba…si muta…
    ……………………………………………. 🙁

  • Raspunde Cristian 28 ianuarie 2012 la ora 15:14

    Și încă mulți agramați sunt în stare să cucerească o fată. Și, ghici ce… tipele sunt (precum și prietena ta) în limbă după ei.

  • Raspunde Zavate Marius Ion 28 ianuarie 2012 la ora 15:45

    Sunt un blogger începător, însă aș vrea și eu să zic ceva: oare de ce fetele cad așa de ușor în plasa acestor băieți care știu să de-a doar Copy-Paste de pe net? Chiar nu cercetează deloc pe cei cu care vorbesc sau fetele citite nu au auzit că aparențele înșeală? Adevărul este că această țară nu duce lipsă de agramați însă mă miră faptul că fetele sunt atrase doar de băieți care spun dume bune, sunt bine făcuți și cu posibilități financiare. Zicea cineva că fetele nu mai sunt atrase de gentilitatea, tăcerea unui băiat ci de aceia care au învățat să folosească internetul și știu să vrăjească. Dacă greșesc ajutați-mă să mă îndrept.

  • Raspunde Alexandra Bohan 28 ianuarie 2012 la ora 16:09

    C, eu cred că interesul e, de fapt, cel care atrage după sine şi restul…

    Marian, eram sigur c-o să fie cineva care să zică ceva şi de poşetă! Promit un articol lămuritor pe curând. E bine aşa?

    Alexandra, e adevărat, îţi dau dreptate pe partea cu cititul. Am avut cu toţii momentele noastre de refuz într-ale lecturii, dar eu cred că, în ceea ce priveşte acest subiect, cărţile trebuiesc descoperite de la sine, nu impuse. Eu ştiu că mi-a fost dat să citesc cu sete, aşa cum e de preferat, abia atunci când oameni talentaţi m-au stârnit, fără să-mi impună. Aici contează foarte mult şi cum ţi se expune problema, cred eu. Şi susţin şi părerea ta vis-a-vis de cei de lângă tine. Uite, eu nu cred că sunt nejustiicate exigenţele tale, dar câtă lume gândeşte ca noi? Nu multă, din păcate… Cât despre colegi, şi asta e trist. Mai ales că în unele domenii, corectitudinea gramaticală e mai mult decât vitală.

    Îţi mulţumesc pentru urări şi pentru că mă citeşti, şi te mai aştept pe aici! Mult succes şi ţie, în tot ceea ce faci! Te îmbrăţişez.

    Elly, cineva înţelept mi-a zis aseară pe facebook că iubirea dispare atunci când poate fi exprimată în cuvinte. Deci, probabil că aşa se justifică latura mută a iubirii. Cât despre cea oarbă…

    Cristian, daaaaa, asta e marea problemă! Nu ştiu, eu, una, nu concep să nu pot discuta cu cineva, mai ales dacă e vorba de omul de lângă mine. Dar, mărturisesc, asta e şi din cauza faptului că eu sunt un om al cuvintelor.

    Marius, depinde şi de fete. Nu ştiu ce să zic, n-am studiat piaţa îndeajuns încât să trag concluzii, aşa că nu-mi permit să filozofez în necunoştinţă de cauză. Ca să-ţi ofer, totuşi, o ieşire din labirintul dilemei tale, pot doar să-ţi spun că „gusturile nu se discută”. Şi de aici, restul.

  • Raspunde Marian 28 ianuarie 2012 la ora 16:16

    E bine…. =))

  • Raspunde Andy N 28 ianuarie 2012 la ora 17:46

    Sunt curioasa daca tipul respectiv iti citeste blogul.Chiar vreau sa ii vad reactia…:))

    • Raspunde Alexandra Bohan 28 ianuarie 2012 la ora 17:48

      Andy, mi-a zis odată că-s proastă şi că eu nu ştiu nimic, pentru că am încercat să-l corectez, aşa că de atunci nu se mai oboseşte de prezenţa mea, nici în atmosferă, nici în blogosferă, nici în viaţa reală. :))

  • Raspunde Florin Vancea 28 ianuarie 2012 la ora 19:15

    Exista si situatia cand baiatul alege in functie de ‘iubirea gramatica’. Mi-a placut articolul 🙂

  • Raspunde Florin Vancea 28 ianuarie 2012 la ora 19:16

    * gramaticala, va sa zic 😀

  • Raspunde Alyz 28 ianuarie 2012 la ora 19:27

    Foarte tare postarea ta! Intradevar, unii habar n-au sa scrie :)) nu stiu cum naiba ajung sa ia BAc`ul si sa ajunga si la facultate :)) aveam si eu o colega care in loc de „Plecata in oras”, scria „Plecata in orasi” sau mai cunosc pe cineva care scria „i-mi este” in loc de „imi este”
    sunt multe faze banale, una e sa gresesti din graba si alta de prostie :))

  • Raspunde Camelia 28 ianuarie 2012 la ora 20:36

    Felicitari!Mi-ai descretit fruntea in aceasta seara, cu prietena ta.Cate fete destepte , nu se lasa amagite, de asa -zisi,anagramati !?

  • Raspunde Maria 28 ianuarie 2012 la ora 22:00

    Ahhh, ce mi-a placut postarea ta!!! De multe ori am zis ca astazi, ca niciodata, toti tinerii isi doresc sa se tembelizeze cu buna stiinta! Stalcesc cuvinte, scriu agramat, fara nicio regula. Nu mai spun ca internetul a adus cu el anumite reguli nescrise (ai voie sa srii cu litera mica la inceput de propozitie ca doar esti pe mess, nu la scoala)

  • Raspunde Emilian 28 ianuarie 2012 la ora 22:06

    Stiu o zicala „Nu conteaza caracterul daca-i bratu’ ca mineru’! In fine, teoria e mai complicata. De ce se uita fetele la baieti care nu prea au nimic in creier? Ar fi ceva motive. Poate respectivul e mai matur afectiv si stie sa se poarte cu o fata, ceea ce rautaciosii ar spune ca se cheama vrajeala poate insemna curtoazie. Bineinteles uneori in forme mai vulgare. Poate ca baiatul ala arata bine, stiu eu, e brunet, e cu ochi caprui, verzi, cum ii place ei si ea asta vrea. E ce si-a imaginat ea la un moment dat ca vrea. Poate ca baiatul ala desi nu are prea mult creier are scoala vietii, poate are un suflet mare, un caracter deosebit.
    Uneori gramatica nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in fata unui gest instinctiv la momentul potrivit. De la o simpla privire, la oferirea hainei in caz de frig sau o fire foarte protectoare. Asta poate compensa lipsa unui iq ridicat. Ba chiar zic eu ca de multe ori conteaza mai mult. Degeaba stie baiatul gramatica, stie sa vorbeasca in general, dar nu stie sa vorbeasca cu o fata. Degeaba e citit daca nu e protector. Merg mai departe – daca nu stie sa dea un pumn. Ideal ar fi sa stie si gramatica dar nu e totul, asta vreau sa spun.

  • Raspunde injineru 28 ianuarie 2012 la ora 22:41

    Și dacă tot vrei să fii corectă până la capăt poți zice o prietenă de-ale mele sau a mea:)

  • Raspunde Alexandra G. 28 ianuarie 2012 la ora 22:48

    @ Emilian: Eu încă nu am întîlnit bărbatul care să fie sub aşteptările mele din punct de vedere intelectual vorbind şi care să fie în acelaşi timp şi gentil, afectuos, respectuos, protector, matur şi care, mai ales să ştie la ce se referă a face curte cuiva într-un mod plăcut şi nu agresiv.
    Educaţia cu tot ce implică ea (de la reguli gramaticale la o exprimare coerentă) te formează ca om. Înveţi cum să priveşti lucrurile, cum să acţionezi gentil, cum să fii subtil, cum să creezi legături (social vorbind). Te face un om frumos, atît pe dinafară, cît şi pe dinăuntru.
    Cît despre şcoala vieţii, puţini o au şi mult mai puţini ştiu ce să facă cu ea.
    „Uneori gramatica nu valoreaza nici cat o ceapa degerata in fata unui gest instinctiv la momentul potrivit.” Îmi place să cred că trăim într-o societate care nu e dominată de insticte. Sau cel puţin eu nu am în preajmă oameni de genul.

  • Raspunde Alexandra G. 28 ianuarie 2012 la ora 22:52

    @ injineru: „O prietenă de-ale mele”? Sincer acum, ţie îţi sună româneşte?

  • Raspunde Ilinca 28 ianuarie 2012 la ora 23:01

    O zicala zice cam asa: ”nu exista nici o diferenta intre barbatul prost si barbatul destept, atunci cand vine vorba de dragoste”. Dragostea este oarba, din pacate.

  • Raspunde Ilinca 28 ianuarie 2012 la ora 23:02

    Vorbeam de scrierea corecta si na, ca am dat-o in bara, dar chiar e din neatentie si oboseala: ”o zicala zice”, ma scuzati! 😀

  • Raspunde Stefan 29 ianuarie 2012 la ora 0:05

    Da…si lumea spune de mine ca sunt rau cand ma iau de gramatica unor persoane ce umbresc zi de zi tastatura,fara un motiv anume…doar sa se faca de ras…
    Si ce este mai grav,au tupeul sa-ti raspunda la critica ,precizand ca au nu stiu cate clase(de recuperat) si ca sunt miezul pamantului. Nu cunosc individul in cauza dar,din ce ne-ai prezentat aici este un geniu fata de cei cu care ma confrunt aproape mereu.Sa-ti arat un extras de pe un blog,cel mai „corect” articol din punct de vedere gramatical de pe acel blog.Restul sunt mai distruse! Ma intreb…oare el cum vorbeste cu iubita lui?

    „E randul meu sa postez pentru prima data pe acest an si va prezint o masina care am inceputo sa convertez si sa o tunez cu tematica de iarna ,dar mi-am schimbat planurile dupa cum veti vedea in pozele de mai jos. O chestie ce vreau sa mentionez in special este faptul ca nu are motor-ul original, ci depe un Audi R8 V10 si la fel si siglele depe aripi au fost schimbate din V8 in V10 asa ca nu vreau sa aud critice ca dece nu am lasat stock’ si alte chestii de genu, a fost decizia mea si mod-ul meu in principal.”

    Cred ca l-a depasit pe individul in cauza!

  • Raspunde Leo 29 ianuarie 2012 la ora 1:55

    Zilele trecut intr-o emisie ,Alin Oprea de la Talisman il provocase pe Tavi Colen la Marea impacare,sau ma rog,o poarta deschisa impacarii.Pe Alin nu l-am simpatizat niciodata pentru ca nu e genul meu si asteptam cu interes raspunsul lui Tavi ..Eram subiectiv pentru ca Alin nu-mi placea deloc iar gestul lui spre impacare mi s-a parut exact asa cum il percepusem pe Alin,iubire cu lacrimi si muci..L-am ascultat pe Tavi enumerand motivele pentru care a parasit Talisman si mi se parea ca Pamantul ar trebui sa se deschida sa-l inghita pe Alin,atat a fost de explicit si indreptatit in actiunea lui..
    A venit randul lui Alin sa ii raspunda acuzelor .Povestea era vazuta dintr-un unghi atat de diferit ,atat de bine fondata si total contrara celor sustinute de Colen ,incat eram confuz in privinta celui care a gresit.Pana la urma mi-am format o parere despre motivele despartirii dar nu stiu sa spun care a gresit .
    Povestea ta mi-a adus aminte de cei doi ,de faptul ca unul il acuza pe celalat ca habar n-are sa cante ,celalat ca este un betiv si un lacom cand vine vorba de bani.Adevarul e ca asa diferiti cum erau au facut echipa buna 10 ani si au recunoscut ca despartirea nu a adus nimic bun niciunuia.
    Dragostea nu prea tine cont de gramatica,sau odata ce poate fi exprimata in cuvinte dispare.Ca se scrie prost public e una ,biletele de amor insa au un regim special.Unu:Sunt concepute exclusiv pentru destinatar si Doi:Trebuie citite neintarziat si nu recitite ulterior cand „s-au racit”.
    Daca dintre cei doi, nu Ea ,ci El ti-ar fi fost prieten ,nu i-ai fi citit greselile ,ci l-ai fi ajutat sa conceapa un text magulitor ,cu care s-o cucereasca pe „increzuta” sau mai stiu eu cum ai fi numit-o .Suntem subiectivi cand e vorba de noi,ai nostri,noua.Citez:
    „cu unul care, în afara înălţimii cât de cât impunătoare şi-a unui chip drăgălaş cu care credea că e irezistibil, n-avea nimic notabil în el” .Admiti ca e un tip inalt si destul de aratos si cam atat.Si ca scria prost .Ciudat e ca asa prost cum scria o zapacise pe prietena ta.Asta inseamna ca prietena ta nu era atat de preocupata de felul in care scrie sau ca citea emotional misivele lui,infiorand-o si descompunand-o organic.
    “Mie dor de tine iubit-o şi abea aştept să ne vedem diseară”,ar fi trebuit sa fie moartea pasiunii chiar si in Tristan si Isolda,motivul vesnicei despartiri.Lorelai s-ar fi aruncat in valuri dupa un astfel de mesaj,asta e clar.Cred ca aici ai hotarat foarte inspirat titlul articolului.Si mai cred ca nu erai indragostita de nimeni in acel moment .
    Sau poate el era student arab in anul pregatitor,nu stiu..

  • Raspunde mihai 29 ianuarie 2012 la ora 8:33

    „Dragostea e modul naturii de a ne lua mintile pentru a realiza procreerea si evolutia speciei”
    Daca in unele cazuri dragostea pare a duce spre involutie cred ca depinde din ce unghi privesti.

  • Raspunde Florin 29 ianuarie 2012 la ora 9:24

    Wow nu am mai vazut de foarte mult timp atatea comentarii si oameni care dezbat intens pe tema abordata de tine. Am citit si eu cele scrise mai sus si:
    Sunt de parere ca scrierea corecta a limbii romane este un „must-have” si in nici un caz un „rebranding” sau mai stiu eu ce altceva. Apreciez tot timpul oamenii care scriu corect (sau cel putin incearca acest lucru); Pot spune ca in prezent se scrie mult mai bine in mediul online decat cum se scria acum cativa ani cand toata lumea parea a fi cuprinsa de mirajul prescurtarilor si a scrierii cat mai ciudate;
    Cat despre „fata citită şi cu toate diacriticele şi cratimele la purtător” nu prea as avea ce comenta sincer. Sunt de parere ca daca ei se inteleg si se potrivesc, diferentele astea intelectuale conteaza mai putin (parerea mea)… Pentru ca la urma urmei ea sta cu el, nu tu, nu altcineva. Asa ca imi inchei pledoaria mea aici asteptand probabil ca intr-o zi sa-mi spui cat a mai durat (daca a mai durat) relatia asta pe care din punctul meu de vedere ai cam criticat-o…

  • Raspunde injineru 29 ianuarie 2012 la ora 11:38

    @alexandra G că-mi sună că nu-mi sună așa e corect, întreabă orice profesor de română:) cred că am citit zeci de articole până acum pe aceeași temă ca și cea abordată de tine și de fiecare dată articolele conțineau greșeli (mai mici sau mai mari). Sunt de părere că în momentul în care arunci cu piatra trebuie să fii impecabil. Spor la scris.

  • Raspunde injineru 29 ianuarie 2012 la ora 12:00

    PS nu vreau să spamez dar explicația e: o prietenă dintre ale mele, o prietenă dintre a mea nu prea sună românește, corect?:)

  • Raspunde Alexandra G. 29 ianuarie 2012 la ora 12:14

    @injineru: Îmi cer scuze, uite chiar am „cercetat” problema în cauză şi, cu toate că mie încă îmi sună cam nefiresc, am aflat ca acel „de” de la „de-ale mele” e de fapt o contragere de la „dintre”. În fine, scuze încă o dată.

  • Raspunde Alexandra Bohan 29 ianuarie 2012 la ora 12:22

    Vă mulţumesc c-aţi venit, că aţi citit, că aţi intervenit. Răspund fiecăruia în parte, în ordinea cronologică a comentariilor şi promit să încerc să vă lămuresc pe toţi.

    Florin Vancea, nu mă-ndoiesc!

    Alyz, eu cred că e vorba şi de ignoranţă. Într-adevăr, BAC-ul e un examen care pune accentul pe altceva, şi de aceea, probabil, aceste mici greşeli nu sunt chiar aşa… taxate. Pe de altă parte, cei care se află în această situaţie, oricum nu acordă prea mare importanţă gramaticii şi, de aici, consecinţele.

    Camelia, nu ştiu câte, dar important e să se şi deştepte la un moment dat. Mulţumesc!

    Maria, asta e o tendinţă de turmă, cumva. Dacă toată lumea face aşa, ei de ce să nu facă? Eu, spre exemplu, am început să scriu cu diacritice mai ales după ce am constatat cât e de cool să fiu singura din sfera mea de interlocutori care face asta pe net. Acum, însă, am remarcat că mai multă lume face asta. Şi, sincer, asta mă bucură.

    Emilian, eu cred că cititul face şi ceva educaţie. Am observat că există o tendinţă de a spune că oamenii deştepţi au probleme de socializare şi relaţionare cu ceilalţi. Eu nu prea cred asta. E adevărat, poate sunt timizi, sensibili, rezervaţi. Dar, revin, gusturile nu se discută. Eu, însă, pledez, înainte de toate, pentru oamenii cu care sunt în stare să discut. Apoi, restul. Cât despre specimenul descris, te asigur că nici la capitolul maniere nu stătea mai bine. Pentru mine e, încă, o dilemă, cum de au rezistat acele câteva luni împreună, până s-au rupt de tot, în monotonia despărţirilor lor progresive.

    Injineru, e adevărat, e vorba „de o prietenă dintre ale mele -> dintr-ale mele -> de-ale mele”. Dar tot nu sună bine. Asta e greşeala mea, recunosc. Am preferat o formulă care să sune familiar, în defavoarea uneia perfect corectă, dar care „zgârie”. Totodată, consider că asta e o chestie de fineţe pe care îmi permit s-o ratez, atâta timp cât la capitolul gramatică esenţială stau bine. Poate prea bine, uneori. Mă bucur că ai remarcat, asta înseamnă că mai sunt oameni care stăpânesc foarte bine normele limbii române şi îţi mulţumesc pentru că mi-ai atras atenţia. Apreciez!

    Ilinca, e foarte adevărat ce spui tu. Dragostea e un fenomen ciudat.

    Ştefan, exact asta am păţit eu cu respectivul. Ca să se scoată, după ce o gafase public (încercând să ne contrazică pe toţi într-o chestiune de cratimă elementară), s-a scuturat de vină şi ne-a spus că nu ştim nimic, că suntem nişte proşti, că habar n-avem. În ceea ce-l priveşte pe respectivul cu blogul, eu cred că e cu atât mai grav cu cât mai şi afişezi, public, dovezi ale ignoranţei tale.

    Leo, nu era student arab, e student român cu acte-n regulă. Şi-o să-ţi mărturisesc aici că şi mie mi-a scris un fost prieten, pe vremea când eram împreună, un e-mail de dragoste plin de greşeli. Ştii ce-am făcut? L-am corectat, marcând cu roşu toate greşelile identificate şi i l-am trimis înapoi. Şi l-am sfătuit, onest, să nu-mi mai trimită, până nu învaţă să scrie corect. Dar, nu toată lumea face ca mine. Şi, probabil, pentru unii contează gestul mai mult. Eu, pare-se, sunt mai exigentă, şi nu doar cu ceilalţi.

    Mihai, definiţia ta mi se pare prea strictă. Hai să nu dăm vina pe natură. În fond, dacă am vrea să fim răi, am putea spune că dragostea-i doar o biochimie şi atât. Dar, ce facem cu restul lucrurilor, al nebuniilor, izvorâte din dragoste?…

    Florin, s-au despărţit, n-ai mai dus-o mult împreună. Între timp, el a mai greşit şi cu altele şi, într-un final, s-au despărţit. Acum, ea recunoaşte că el e plin de defecte şi îi pare rău pentru timpul pierdut, cu atât mai mult cu cât l-a ales pe el în toate disputele dintre noi, prietenii ei, şi el. Şi, la final, a cam rămas singură…

  • Raspunde Alexandra Bohan 29 ianuarie 2012 la ora 12:24

    Injineru, Alexandra, abia acum am văzut comentariile vostre şi mă bucur că aţi căzut de comun acord. Corectez îndată şi îmi cer scuze, din nou, pentru eroarea comisă.

  • Raspunde Dragoș 29 ianuarie 2012 la ora 12:26

    Se întâmplă așa pentru că toate femeile vor să fie iubite! Uneori mă întreb de ce unele sunt atât de prostuțe. Frumoase, deștepte dar care își găsesc câte un mocofan din topul mocofanilor (scuze pentru cuvintele folosite) 🙂 După se plâng că nu au găsit iubirea, că etc. etc. etc. Și ce să vezi până la urmă…e tot cu EL…succes fetelor, mai ales celor care au atracție pentru „aventură”. :):)

  • Raspunde Alexandra Bohan 29 ianuarie 2012 la ora 12:29

    Dragoş, am râs citindu-ţi comentariul. Dar aşa e… fac ce fac şi uite, mocofanii ăştia câştigă totuşi teren şi timp frumos petrecut alături de domnişoare alese să fie orbite de dragoste. E trist.

  • Raspunde marian 29 ianuarie 2012 la ora 12:48

    e trist cind cautam scuze pentru prostie…

  • Raspunde injineru 29 ianuarie 2012 la ora 12:53

    @Alexandra Bohan, ți-am atras atenția mai mult datorită titlului pe care l-ai ales pentru postare:) poți folosi la fel de ușor o prietenă a mea, care sună și bine și e și corect din punct de vedere gramatical:) Spor la scris!

  • Raspunde Dragoș 29 ianuarie 2012 la ora 17:20

    Alexandra, e trist, dar se suferă. Până la urmă dragostea asta e o încercare în orice circumstanțe. Dar repet, fiecare femeie vrea să fie iubită! Depinde de ele cum aleg să fie iubite și de cine.

  • Raspunde mishu79 29 ianuarie 2012 la ora 22:12

    Bună.
    Trebuie să spun că am ajuns din întâmplare pe acest blog.
    Am petrecut cateva minute frumoase lecturând tot ce s-a scris aici.
    Dar nu pot sa înţeleg ceva. Poate îmi explică şi mie cineva chestia asta.
    De ce „injineru” care prin „nume” stalceşte şi el limba română, a rămas blocat până la sfârşit pe aceiaşi problemă? Ce ţi-e şi cu oamenii ăştia :))
    Pe mine m-a amuzat că între toate aceste topicuri profunde….el revine cu aceiaşi problemă obsesivă.
    Scuze. Nu vroiam sa intervin dar uneori oamenii de genul ăsta mă binedispun şi nu m-am putut abţine.

  • Raspunde injineru 29 ianuarie 2012 la ora 22:37

    Serios „mishu79”? 🙂 Poate ar trebui să cauți în dicționar definiția termenului pseudonim și apoi mai vorbim.
    P.S. Alexandra a înțeles despre ce vorbeam, tu ai reușit, conform vorbei românești, să te bagi ca musca… Felicitări:)

  • Raspunde AlexandraG. 29 ianuarie 2012 la ora 22:42

    Calm, băieţi, calm.

  • Raspunde Mishu79 30 ianuarie 2012 la ora 12:46

    Atunci scuză-mi intervenţia. Îmi retrag vorbele scrise. Multumesc

  • Raspunde fata care te iubeste 30 ianuarie 2012 la ora 22:24

    O alta poveste de dragoste care da cu virgula:))

  • Raspunde Ciprian 24 august 2014 la ora 17:19

    Ne lasi cu aceste afirmatii aruncate in bataie de joc asupra barbatilor, intradevar ai dreptate referitor la gramatica lb.romanesti, dar ce legatura are dragostea si relatia intre doi oameni cu gramatica limbi romane.
    Nu ai decat sa-ti cauti pe al tau viitor iubit asa cu iti place, adica in perfecta stare din punct de vedere gramatical, daca la tine doar asta conteaza asa sa-ti traiesti viata doar prin/din vorbe ;))
    Sa revin la problema ce ma deranjeaza, una doua hop barbati sunt agramati, ori ai o dezamagire in dragoste ori porti grija altuia care nu e asa de invatat, fiecare e asa cum e dat sa fi-e, altu mai cult altul mai putin cult, dar asta nu inseamna ca e mai mult sau mai putin inteligent !!!
    Sunt destule femei care sigur o duc mai rau decat barbatii din punct de vedere gramatical dar asta nu conteaza atat timp cat ce-i doi se inteleg in viata si se respecta, aici gramatica nu are nici-o valoare.
    As mai scrie doar ca nu prea am fost la scoala la orele de gramatica sa scriu din punct de vedere gramatical corect, dar sper ca idee sa-mi fi inteles gandurile !!!

  • Raspunde C 3 februarie 2017 la ora 4:17

    Ciprian, ar fi de-a dreptul ‘ilar (daca n-ar fi de plans) cat poti sa insisti pe idea de „vai, dar nu ie toti negramaticali”, intr-un mesaj care nu are nici macar o SINGURA fraza scrisa corect. 😐 Problema cu „nu conteaza atat timp cat […] se respecta” este ca e FOARTE greu sa respecti pe cineva care dezamageste in mod constant. Faptul ca ti-a fost dat sa incepi certat cu cartea nu inseamna ca e imposibil sa evoluezi… (iar daca sunt si femei in situatii chiar mai jalnice, asta nu e deloc o scuza!)

    Alexandra B, acel „prima oară” imi lasa posibilitatea de a spera totusi la un „happier end”. Poti elucida situatia actuala a celor doi „subiecti”? 😉

    PS Ti-as multumi ca ai inclus link catre scrierile Simonei, dar taman eseul pe care doream sa-l citesc nu (mai) e de gasit pe acolo… Sper totusi sa il dibuiesc prin „Andiamo”.

    • Raspunde Alexandra Bohan 4 februarie 2017 la ora 11:51

      C, subiecții din textul meu au drumuri diferite acum, și îi leagă doar trecutul. Cât despre linkul către textul Simonei, la vremea când am scris eu articolul, el se găsea la adresa pe care am inclus-o eu, însă, între timp, site-ul a fost ”renovat”, și textul a dispărut. Cât despre volumul Andiamo, am verificat eu în carte și, din păcate, n-am găsit textul. Dar dacă îl găsesc, promit să te anunț și, după caz, să updatez linkul în articol.
      Numai bine!

    Lasa un raspuns