Carte

Despre autism

22 februarie 2012

Am să vă spun de la început că nu stăpânesc decât foarte puţine noţiuni teoretice în ceea ce priveşte acest subiect. Dar simt nevoia, într-o lume care confundă tot mai trist, tot mai des, sensuri şi rosturi, să adun şi să aduc aici, în colţul confesiunilor mele, nişte noţiuni care ne-ar putea ajuta să privim, măcar, lumea într-un alt mod, dacă nu s-o înţelegem…

Încep prin a vă spune că, întrebând în stânga şi în dreapta ce e autismul, m-am lovit de multe răspunsuri. Mi s-a spus că e un handicap, că autiştii sunt copiii care nu aud, că-s bolnavi psihic şi tot felul de prostii dintr-astea care nu sunt decât nişte mituri. Prin urmare, ca să mă lămuresc, am pus mâna pe-o carte, Autismul. Teorie şi intervenţie educaţională, de Theo Peeters, aşa că, într-o oarecare cunoştinţă de cauză, vă scriu aici câteva idei verificate şi sigure.

În primul rând, autismul nu este o boală psihică, nu este o psihoză, ci este definit ca o „detaşare de la realitate, însoţit de o predominare a vieţii interioare” (Bleuer). Astfel, cei care manifestă această detaşare, nu reuşesc să atribuie semnificaţii lucrurilor din jurul lor, în ciuda faptului că simţurile lor funcţionează, de cele mai multe ori, bine. Ei nu înţeleg conceptul de om, casă, masă, maşină, cer, iarbă etc. şi, în consecinţă, nu reuşesc să interacţioneze cu cei din jur. E ca şi cum cineva cu care porţi o conversaţie ţi-ar adresa o întrebare pe care nu o înţelegi, şi la care, pe post de răspuns, oferi tăceri violente în semn de protest…

Acestea fiind zice, aceşti oameni percep lumea ca un haos, nu ca un întreg. Şi, din această cauză, manifestă frecvent un comportament agresiv, prin care trag un semnal de alarmă asupra incapacităţii lor de a se adapta.

Ce mi s-a părut interesant este că, deşi autismul nu se tratează, el este compatibil cu supravieţuirea pentru că, de multe ori, cei care sunt astfel diagnosticaţi au un IQ destul de mare, uneori peste medie. Specialiştii au constatat că se poate lucra la nivel vizual, prin cartonaşe, şi astfel există în prezent metode prin care oamenii instruiţi aşază o oarecare ordine în viaţa copiilor cu autism. Odată învăţate nişte astfel de „ritualuri”, se reduce frecvenţa manifestărilor violente şi se încearcă oferirea unui sens vieţii individului.

Ca o concluzie, am să vă mărturisesc că eu am constatat, citind ghidul lui Theo Peeters, că e nevoie de extrem de multă răbdare ca să poţi oferi unui copil cu autism o şansă la fericire. E nevoie de condiţii şi de oameni bine antrenaţi să facă faţă provocărilor. Pentru că, la urma urmei, deşi suntem diferiţi (uneori prea diferiţi), cel mai important e să fim fericiţi, indiferent cum facem să obţinem asta.

Din păcate, la noi… nu sunt foarte convinsă că lucrurile se aplică exact ca-n carte. Şi e trist.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde anda_elena 22 februarie 2012 la ora 22:03

    Daca intereseaza pe cineva sa dezvolte subiectul, sa stie ce este si ce nu este autismul, recomand sa citeasca si http://saptepietre.ro/2011/04/copiii-cu-autism-intr-o-societate-autista.html .

    E vital ca noi, toti, sa avem idee, macar in mare, ce inseamna aceasta afectiune! E vital sa depistam problema cat mai devreme, in caz ca, Doamne fereste, un copil al nostru sau apropiat noua sufera de autism!

  • Raspunde Carmen 23 februarie 2012 la ora 16:09

    Ma bucur ca ai citit cartea lui Theo, o persoana deosebita pe care am avut onoarea sa o cunosc. Un specialist plin de modestie si un suflet cald.
    Cartea este intr-adevar un ghid si sunt onorata ca domnia sa m-a rugat sa-i scriu una dintre prefate.

  • Raspunde Mihai Stescu 23 februarie 2012 la ora 17:01

    Buna ziua,
    Ma bucur ca acest subiect devine interesant pentru public.
    Sunt parintele unui copil autist si va pot spune ca este o experienta deosebita, care ne arunca intr-o lume aparte, cu probleme si responsabilitati nebanuite.
    Va recomand sa vizitati, daca aveti timp:
    http://www.autism-sperante-rezultate.ro este site-ul unei conferinte pe care am organizat-o anul trecut
    Si daca aveti curiozitatea sa urmariti aventura personala a lui David, vizitati:
    http://david-stescu.mdmedia.ro

  • Raspunde Florin 23 februarie 2012 la ora 19:02

    Cu siguranta la noi lucrurile nu se aplica exact ca in carte. E pacat pentru ca toata lumea ar trebui sa aibe sanse egale la fericire (dar asta probabil nu s-a intamplat si nu se va intampla niciodata). Trebuie sa recunosc ca nu stiu multe lucruri despre autism si tot timpul sunt incantat cand reusesc sa aflu chestii noi.
    Trist e ca lumea isi da cu parerea asupra unor chestii pe care nu le stapanesc (asa cum si tu ai scris in inceputul postarii… oamenii nici macar nu stiu sa defineasca termenul „autist”);
    La fel ca si @anda_elena pot spune Doamne fereste!

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.