Scrisoare

Pick me, choose me, love me

12 martie 2012

Cred că e cea mai emoţionantă rugăminte pe care am auzit-o vreodată. Şi da, ştiu, e doar o scenă dintr-un film, de asta noi, femeile (în special astea de purtăm ecusoane conspirative) ne-am făcut inima ghem şi-am zâmbit trist pe ascuns, pe furiş, pe tăcute şi pe nevăzute.

Dar, dincolo de fineţea stilului de-a reda un moment de maximă tensiune şi sinceritate, scena asta îmi trezeşte întotdeauna nişte lacrimi culcate pe-o ureche. Pentru că ştiu că, oricât am încerca să nu empatizăm cu situaţia dată, fiecare dintre noi are agăţat pe-un colţ de inimă câte-un moment dintr-ăsta în care nici sinceritatea, nici promisiunile, nici universul întreg aşezat la picioarele cuiva anume, n-au fost destul de convingătoare ca să răscumpere o şansă furată la fericire.

Şi totuşi, spre deosebire de filmele americane în care uneori roţilele se-ntorc odată cu oamenii (şi cu şansele la fericire), în realitate lucrurile arată altfel. Pentru că se văd altfel. Pentru că dor altfel.

Din păcate sau din fericire.

Pick me, choose me, love me- profund, răvăşitor, trist. Nu?…

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Marian 12 martie 2012 la ora 18:43

    Eu sint mai optimist, si as zice „din fericire”… 😉

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.