Carte

Suflete pereche, Cecilia Ahern

15 martie 2012

Treaba asta cu sufletele pereche e un subiect foarte delicat, pentru mine, cel puţin. Fireşte, acest lucru se datorează tot dragostei, şi, având în vedere că teoriile mele se preschimbă-n fum şi cenuşă, date peste cap de la om la om, de la o iubire la alta, de la un eşec la altul, mi-e foarte greu să mă avânt în discuţii despre amoruri ideale, despre zboruri line, despre povestea aceea unică, miraculoasă, iremediabilă şi pentru totdeauna. Pentru că… întotdeauna mai am de descoperit, de aflat, de plâns, de râs, de întrebat, de uitat, de iertat, de mâncat.

Suflete pereche e un volum care trece, în 400 şi ceva de pagini fantastice, prin vieţile unor oameni care, înainte de-a fi un cuplu, sunt cei mai buni prieteni. E o carte fantastică, structurată-n e-mail-uri şi conversaţii digitale care aşază, ca într-un puzzle, nişte visuri moderne, nişte speranţe adaptate, nişte pierderi fireşti. Şi care îţi demonstrează, la final, că mai toate aşteptările sunt răsplătite, chiar dacă recompensa vine târziu.

Rosie şi Alex. Se cunosc de la cinci ani şi, prinşi în jocul dur al vieţii, destinul lor împreună suferă amânări şi plecări şi veniri. Şi nunţi, şi divorţuri, şi scrisori care se pierd şi care trimit amânări în viaţa lor menită să fie trăită împreună.

Am învăţat din cartea asta că, dacă un lucru e menit să se-ntâmple, se va-ntâmpla. Dacă o poveste e menită să-şi găsească finalul frumos, şi-l va găsi, negreşit. Iar dacă unora le e dat să fie împreună, vor fi. Pentru că, în ciuda unui univers care aşază piedici şi distanţe între oameni, există miracole care vor înfăptui regăsiri, iubiri, perechi.

„Te iubesc din toată inima. Te-am iubit mereu, chiar şi atunci când aveam şapte ani şi am minţit că a adormit când îl pândeam pe Moşu’, când aveam zece ani şi nu te-am invitat la aniversarea mea, când aveam optsprezece ani şi a trebuit să plec peste ocean, chiar şi în ziua nunţii mele, în ziua nunţii tale, la botezuri, aniversări, chiar şi când ne-am certat. Te-am iubit întotdeauna. Fă-mă cel mai fericit om de pe pământ stând alături de mine.”

Citind cartea, sper că am înţeles bine: nu contează dacă, pentru a spune sau a auzi aşa ceva, e nevoie de două luni sau de cinzeci de ani. Pentru că cei sortiţi să fie etichetaţi drept sufletele pereche sunt, întâi de toate, cei mai buni prieteni. Şi, din euforia unui vis literar, detronez aici ipoteza conform căreia cu o relaţie distrugi o prietenie. Pentru că, altfel, ce-ar fi dragostea pentru cei care nu sunt, înainte de toate, prieteni?…

Orice altceva, numai dragoste nu. Probabil.

Pseudorecenzia mea face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL. Fiecare comentariu se transformă în 3 minute de voluntariat pe care echipa ALL îl va realiza la sfârşitul aceste frumoase campanii. Prin urmare, vă invit -vă provoc, mai bine zis!- să comentăm!

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde sim 15 martie 2012 la ora 12:37

    momentan pentru campanie am alte carti pe lista dar trebuie neaparat sa citesc si ceva de Cecelia cat de curand pentru ca am citit numai recenzii frumoase la cartile ei. felicitari pentru implicare:)

  • Raspunde aA 15 martie 2012 la ora 12:48

    important e ca indiferent cate esecuri ai, sa continui sa traiesti avand sufletul deschis. nu se stie de unde vine speranta, in cazul cartii asteia, dintr-un trecut pe care protagonistii il credeau ingropat. optimist si romantic-specific ceciliei 🙂

  • Raspunde Sorina 15 martie 2012 la ora 16:25

    Felicitari pentru recenzie. Si eu ma pregatesc s-o scriu pe a mea. Pana una alta, asa cum e si titlul cartii alese de tine, ai aici un subiect romantic. Nu stim ce ne rezerva viitorul si, dupa trecerea anilor, privind in urma se poate sa avem senzatia, analizand desfasurarea evenimentelor, ca lucrurile au luat o anumita turnura cu mult inainte sa se petreaca. Cand ma uit in jurul meu, daca e asa cum zici, ca pentru a fi suflete pereche trebuie sa fie prieteni, imi dau seama ca nu s-au intalnit prea multe suflete pereche, probabil se cauta toata viata, si, cei mai multi dintre noi pleaca fara sa-si fi intalnit sufletul pereche.

  • Raspunde Raluca 15 martie 2012 la ora 21:42

    Am citit si eu cartea acum doi ani, iar acum, amintindu-mi de ea, parca-mi vine sa o citesc din nou. Si pe mine m-a facut aceasta carte sa cred, in sfarsit, ca exista suflete pereche. Ca indiferent de piedici, daca e sa fie, va fi. Mereu. Si da, sufletele pereche trebuie sa fie mai intai de toate, cei mai buni prieteni.

  • Raspunde anda_elena 15 martie 2012 la ora 23:02

    Intamplarea asta e inca o dovada ca, da!, exista suflete pereche! Ca unii oameni chiar sunt sortiti sa fie impreuna, in ciuda tuturor pasilor – gresiti – pe care ii fac, uneori.
    Orice scurtatura am alege in viata, sau orice drum serpuitor – destinatia e aceeasi. Marea dragoste pandeste dupa colt! 🙂

  • Raspunde Simona 16 martie 2012 la ora 9:27

    M-ai facut sa imi rezerv cartea la biblioteca si sa o devorez cat de curand…..Cecilia Ahern e o scriitoare care e pe gustul meu….am citit „PS I love you” si mi-a placut tare tare mult.
    La cat mai multe lecturi interesante si la cat mai multe minute de voluntariat.

  • Raspunde Aleks 16 martie 2012 la ora 21:32

    Eu nu cred in suflete-pereche. Acest concept,in viziunea mea,este un mit. Dintr-o singura cauza. Vreau sa imi aratati 1 cuplu alcatuit din 2 suflete-pereche. Si aici nu ma refer la longevitatea unei relatii… vreau sa vad un cuplu implinit , care a luat fiinta de mult timp,care s-a concretizat intr-o oficializare in fata lui Dumnezeu si intr-un copil ,si in care cei doi implicati se iubesc ca in prima zi,sau macar se mandresc cu acest concept …de „suflete-pereche” . Este impropriu spus ,dar… vreau sa „vad” dragostea. Pentru ca tot ce vad in jurul meu e doar esec. In sensul ca ori vad relatii in care focul pasiunii arde foarte intens, dar care se sfarsesc repede , ori vad relatii in care oamenii sunt impreuna de 1000 de ani,dar nu mai exista nici un gram de pasiune,iubire,afectiune sau… acea „prietenie” in discutie,care pentru mine,e mai importanta decat toate celelalte. Si hai sa ne intelegem … Nu am pretentii de trandafiri, restaurante,plimbari romantice ,sau orice altfel de declarare a presupusei „iubiri” … vreau sa vad sclipirea. Vreau sa vad sclipirea in ochii lor ,sclipire care are de varsat o suta de cuvinte. Vreau sa vad acea privire care denota ” esti sufletul meu pereche, esti cel mai bun prieten,iar noaptea ,esti singurul motiv pentru care ii multumesc lui Dumnezeu… in mod normal ii multumeam si pentru cadoul vietii ,dar acesta s-a transpus in persoana ta,si iti multumesc ca existi”. Acel cuplu de oameni carunti,care dupa 20-30-40 de ani petrecuti impreuna , unul din ei il strange in brate pe celalalt ,iar acesta din urma strange si mai tare… Nu neg iubirea,nu neg sentimentele,relatiile ,oamenii. Dar pun la indoiala acest concept, pana la proba contrarie.

  • Raspunde Aleks 16 martie 2012 la ora 21:46

    Imi cer scuze pentru tenta negativista, nu asta e intentia. Si mai e un aspect ce-mi alimenteaza indoiala. Imi vine extraordinar de greu sa cred ca Dumnezeu te-ar lasa pe acest pamant ,si ti-ar da o misiune aproape imposibila, sa cauti acul in carul cu fan. Este posibil sa nu intalnesti niciodata acea persoana. Si atunci… care e rostul? Cineva imi spunea zilele trecute … „sunt de parere ca scopul in viata este dragostea adevarata” … pe care intelegem sa o percepem ca fiind dragostea alaturi de sufletul pereche. Si…. daca nu il intalnesti niciodata? … Atunci ce? Pentru ca ,daca e sa tragem linie, viata se modifica in mod continuu,in functie de alegerile facute. Daca eu aleg sa nu intorc capul pe strada,inseamna ca am ratat sansa de a experimenta „scopul vietii” ,si anume dragostea adevarata,doar pentru ca „sufletul meu pereche” era in spatele meu? … Pana a-mi gasi raspunsurile la toate intrebarile mele, eu plec de la premiza ca orice persoana poate reprezenta un potential „suflet pereche” ,pentru ca prietenia de care se vorbea, caracterul afectiv al unei persoane si modul acesteia de a te privi,de a te ajuta cand ai nevoie, de a te iubi asa cum esti , vine cu timpul , cu experienta,cu clipele petrecute impreuna , cu momente in care ai ras,ai plans , ai baut,ai fumat,te-ai plimbat, ai sarutat … Nimeni…asculta-ma bine…NIMENI …nu te va iubi din prima secunda,in afara de parintii tai. Iubirea vine pe masura ce cunosti un om. Si pentru asta, trebuie sa permiti oamenilor sa se apropie de tine,nu sa astepti miracolul „sufletului pereche”. O parere a unui simplu muritor.

  • Raspunde Leapşă cinefilă | Alexandra Bohan 16 martie 2012 la ora 21:54

    […] "Iartă-mă că iubirile se fac nou-născuţi,Si nou-născuţii singurătăţi, şi singurătăţile iubiri…"(Ana Blandiana)  « Suflete pereche, Cecilia Ahern […]

  • Raspunde Aleks 16 martie 2012 la ora 21:57

    In aceeasi ordine de idei,subscriu gandurilor utilizatorului „aA” , „important e ca indiferent cate esecuri ai, sa continui sa traiesti avand sufletul deschis. nu se stie de unde vine speranta”

  • Raspunde Alexandra Bohan 18 martie 2012 la ora 21:41

    Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii, pentru opinii şi pentru implicare. Şi vă mai aştept pe aici, cu drag!

  • Raspunde Florin 23 martie 2012 la ora 9:18

    Trebuie sa recunosc ca nu am citit nici o carte de Cecilia Ahern, insa am auzit multe despre cartile acestea. „Suflete pereche” nu-mi spune nimic, insa recenzia ta este destul de atractiva si te indeamna la lectura. Nu stiu daca voi avea ocazia sa citesc aceasta carte prea curand insa daca o voi face promit sa-ti spun cum mi s-a parut.
    Salut initiativa Grupul Editorial ALL si ii felicit pentru initiativa 🙂
    Cheers!

  • Raspunde Zaza 23 martie 2012 la ora 11:37

    Imi place, imi place mult citatul!

  • Raspunde Serivicii de nesimţire la domiciliu | Alexandra Bohan 4 iulie 2012 la ora 12:23

    […] coletele cică mai repede (pe dracu!) şi ne sunt livrate la uşă, nu-i aşa? Dar, din experienţa vAlluntar, unde aceiaşi firmă mi-a livrat cartea, vă spun că nenea de la ei m-a sunat şi mi-a zis să […]

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.