Campanii

Serivicii de nesimţire la domiciliu

24 aprilie 2012

Ca să înţelegeţi cum am luat contact cu acest aspect al vieţii cotidiene, trebuie să vă spun că m-am înscris la o nouă campanie lansată de Editura All, numită Cartea Călătoare. (Aşez aici regretul că sunt nevoită să anunţ pe o cale nu tocmai încărcată de lumini, şi artificii, şi extaz -deşi ideea m-a prins!-, dar sper, din suflet, să mă iertaţi.) Aşa se face că marţea trecută (respectiv 17 aprilie), aproape 50 de cărţi au plecat către tot atâţia bloggeri printr-o firmă de curierat angajată să livreze la domiciliul participanţilor materialul de lecturat şi de dat mai departe. (Detalii în ultimul paragraful)

Prin urmare, o săptămână întreagă de vacanţă am aşteptat, şi-am aşteptat, şi iar am aşteptat, de mi s-au lungit urechile, mai-mai o veni şi la mine cartea cerută. Dar, nu vă temeţi, n-a venit. Şi am tânjit pe lângă geamurile spălate de ploaie, urmărind pe grupul de pe facebook cum participanţii anunţau, glorioşi, că le-a sosit coletul.

Astăzi, însă, pe la 12 şi ceva, primesc un telefon. Ca studentul conştiincios care marţi, la prânz, are seminar, resping cu promisiunea că revin. Şi, astfel, pe la 1 şi 20, apelez. Şi sun. Şi sun. Şi mă trezesc cu sunetul clasic al lui „aţi apelat căsuţa vocală a…”. Şi sun din nou, şi iarăşi, acelaşi discurs. 10 minute mai târziu, mă sună el. „Alo! M-aţi sunat…” îmi zice o voce de nene.

„Bună ziua!” încerc să-l apostrofez, fără rost, însă. „Asta pentru că dumneavoastră mi-aţi telefonat acum o oră şi ceva” îl lămuresc pe stimabilul. „Aa, păi înseamnă că aveţi de ridicat un colet. La ce adresă staţi? Că am mai multe de dus şi nu mai ştiu…” Cu inima cât un cozonac, îi spun să aştepte, să sun şi eu acasă, în ideea că poate e cineva, să nu bată omul drumul degeaba. Doar că, în secunda în care îi comunic asta, el îmi trânteşte, brutal, super-replica „Aa, dar eu nu mai sunt demult în zona aia (nota mea: eu nu apucasem să-i spun adresa şi nici măcar numele nu i l-am dat…), acum sunt prin nu ştiu ce zonă şi nu mă mai întorc.”

Recunosc, am rămas mască. I-am retezat-o scurt şi i-am zis să vină musai mâine, între 12 şi 2, pentru că atunci mă găseşte şi i-am închis. Şi apoi am stat şi m-am gândit cât de nejustificat mi se pare comportamentul lui. Deci tu trebuie să îmi livrezi un colet şi eu trebuie, prin urmare, să fiu acasă doar atunci când ai tu chef să ajungi prin zonă?! Mie nu prea mi se pare, vorba aia, politically correct.

Aşadar, constat că apelăm la serviciile de curierat rapid pentru că nu ne place Poşta Română (din varii şi, majoritar, îndreptăţite motive), pentru că la ăştia, dacă-s mai scumpi, ne vin coletele cică mai repede (pe dracu!) şi ne sunt livrate la uşă, nu-i aşa? Dar, din experienţa vAlluntar, unde aceiaşi firmă mi-a livrat cartea, vă spun că nenea de la ei m-a sunat şi mi-a zis să ies în faţa blocului ca să-mi dea pachetul. Aşa că eu am sărit repede din pat, în pijama şi papuci de casă, şi m-am trezit aşteptându-l la scara blocului vreo zece minute, pe-o ninsoare frumoasă, ca el să oprească maşina la colţul blocului şi să-mi facă semn cu degetul, să mă duc eu să-mi iau ce aveam de luat…

N-am idee ce firmă e asta, dar nu mă interesează. Mie nu îmi place să fac scandal, să mă cert, să fac rău oamenilor. N-am timp de reclamat la sediu, la Bucureşti, la cutare filiată din nu ştiu ce colţ de ţară şi nici chef să scriu, să completez, să concep cereri de nemulţumire în care să povestesc ce-am păţit nu am. Dar asta mi se pare nesimţire curată, să-mi spui că tu nu vii să-mi aduci coletul pentru că eşti nu ştiu pe unde, ca şi cum mie ar trebui să-mi pese (nu că lui i-ar fi păsat că e marţi, şi că eu-s la curs, şi că nu-s agăţată de bloc în aşteptarea lui, deşi am făcut asta toată vacanţă…).

Da, da, ştiu, suntem oameni şi greşim. Dar mă deranjează atitudinea şi felul în care s-a pus problema. Pentru că, orice s-ar spune, putea să dea telefon şi să mă-ntrebe când mă găseşte, nu să-mi explice el că a fost pe aici, nu m-a găsit la telefon (dacă suna la uşă, găsea pe cineva) şi, prin urmare, o să-mi primesc pachetul altă dată.

Vi se pare normal?! Mie, cu siguranţă, nu!

PS: Campania lansată de Editura All se numeşte Cartea Călătoare şi urmăreşte, pe parcursul unui an, traseul a 47 de cărţi care au fost trimise unor bloggeri participanţi la vAlluntar. Prin urmare, eu ar trebui să primesc Relaţii exuale, s-o citesc, şi, apoi, s-o dau mai departe cuiva care, la rândul său, o va înmâna altcuiva, spre lectură. Aşadar, dacă este cineva interesat, vă rog să-mi scrieţi şi, după ce o termin de citit (după ce o primesc, fireşte!…), v-o dau cu mare, mare drag!

UPDATE (25.04.2012): Astăzi, pe la 10;10, am primit un alt telefon, de la ei. Un domn amabil (nu ştiu dacă era tot cel de ieri sau nu) m-a salutat politicos, s-a prezentat şi mi-a spus că nu îmi poate livra coletul în intervalul pe care l-am menţionat eu ieri pentru că descarcă marfă, dar că are maşina la dispoziţie şi se poate deplasa în orice colţ al oraşului. I-am spus să vină la facultate şi în aproximativ 10 minute, m-a sunat din nou să-mi spună că am ajuns. Vrând, nevrând, a trebuit să mă duc eu să-mi iau pachetul (bine, nu sunt absurdă, nu ţine de atribuţiile omului să mă caute prin clădire), dar, trebuie să menţionez, am remarcat o schimbare de atitudine. Mi s-a vorbit frumos şi politicos, pe fundalul unei conduite amabile.

Oare nu se putea face asta de la început? Întreb şi eu…

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Rus Biancca 24 aprilie 2012 la ora 18:01

    Revoltele referitoare la sisteme de orice natura sunt absolut normale. Mai urat este ca nu suntem indeajuns de puternici sa ne revoltam cum trebuie si sa si facem ceva.
    Sau nu suntem indeajunsi.
    I feel ya 😉

  • Raspunde Mediatorul 24 aprilie 2012 la ora 18:06

    Intr-adevar si eu am avut nu de mult o experienta asemanatoare, insa cu putina intelegere s-a rezolvat totul. Unii curieri au aceasta „lene” de a veni ei la tine cand esti acasa, dar mi s-a intamplat sa vina dupa mine si in cealalta parte a orasului (o singura data ce-i drept).
    Pana la urma si Posta Romana e buna la ceva… 🙂

  • Raspunde Anca 24 aprilie 2012 la ora 22:30

    Alexandra, stai linistita ca m-am revoltat eu ( http://ancagilca.com/povesti-despre-curieri-fara-happy-end/) si am avut grija sa le aduc la cunostinta nemultumirile mele adunate in repetate randuri si reprezentatilor de la Bucuresti. Dupa ce au citit postul m-au sunat si si-au cerut scuze. Urmatoarea data cand am primit coleg doar m-a intrebat curierul daca sunt acasa si a urcat pana la etajul meu fara probleme.

  • Raspunde Mario Demezzo 24 aprilie 2012 la ora 22:50

    Eu am o ura viscerala pentru astia care procedeaza asa! Mie cand imi zic sa cobor, eu le spun ca serviciul a fost platit pana la mine si daca nu are chef sa urce trei etaje poate sa plece cu pachetul inapoi ca pe mine nu ma intereseaza si s vedem ce le explica el sefilor dupa aia. Nu ma intereseaza nici macar ca e craciunul si el are multe pachete de livrat si e presiune mare pe el si e traficul aglomerat. Nu ii rezista stresului poate sa se faca paznic de noapte ca e mai putina presiune…cred…si zic!
    Imi pare rau ca s-a intmplat asa, eu sunt platit sa ma cert cu cei care ii supara pe cititorii nostri, deci prin fisa postului eu voi avea timp sa ma cert cu ei si sa fac reclamatii peste reclamatii!
    Vom incerca sa nu se mai intample si nu lasa, te rog, incidentul asta sa umbreasca in vreun fel campania noastra in sufletul tau asa cum nu ai facut-o nici in articol, lucru pentru care iti multumesc! 🙂

  • Raspunde Alexandra Bohan 25 aprilie 2012 la ora 4:49

    Mediatorule, eu nu am interacţionat foarte mult cu serviciile astea, recunosc, şi, crede-mă, pot să înţeleg şi să accept amânări dintr-un motiv sau altul. Dar mă deranjează atitudinea. Până la urmă, acesta e un serviciu pe care ei mi-l fac mie, contra cost, şi atunci îmi permit să am pretenţia de a mi se respecta nişte drepturile. Cer prea mult?

    Anca, deci se poate! Eu aştept mâine să văd ce şi cum. Dar mă tem că s-ar putea să-l privez pe cel care livrează de mulţumiri şi zâmbet…

    Mario, incidentul acesta nu ţine de voi şi, atâta timp cât alţi oameni din acelaşi oraş ca şi mine au primit cărţile în 2-3 zile, eu nu am nicio îndoială că voi v-aţi respectat termenele promise, iar asta nu afectează în niciun fel entuziasmul meu de a participa la campania asta şi decizia de a adera şi la altele, viitoare. Doar că, uite, dintr-o astfel de cauză, eu nu pot să-mi respect termenele, şi cartea va pleca mai târziu de la mine…

  • Raspunde Sharutza 25 aprilie 2012 la ora 17:46

    Out of topic un pic: as putea si eu sa intru in cercul cu cartile?..sau cel putin cartea care ai comandat-o, mi s-a parut interesanta din descrierea de pe site-ul all si as vrea sa o citesc.

  • Raspunde Oana 25 aprilie 2012 la ora 21:23

    Alexandra, asa-s 90% din curieri ultra-nesimtiti. Eu am avut scandal cu unii de am ajuns la reclamatii si la o gramada de telefoane date de ei mie ca sa renunt la plangeri. Ok, inteleg ca nu au cum sa faca sa ajunga oricand oriunde, de aia sunt pe zone, dar majoritatea nici nu-s dornici de colaborare.

    • Raspunde Alexandra Bohan 25 aprilie 2012 la ora 21:28

      Oana, asta e problema. Eu pledez pentru căi de mijloc, şi sunt conştientă că nu deţin lumea la propriile-mi picioare şi dispoziţii. Dar, vorba aia, fii om cu mine ca să fiu şi eu cu tine. Doar de o parte, nu se poate. Şi, în plus, cum rămâne cu „clientul nostru, stăpânul nostru”?…

  • Raspunde Pedagogul 27 aprilie 2012 la ora 23:54

    Până acum am avut doar experiențe plăcute cu curierii. Au venit acasă, au vorbit frumos. Înainte de Paști a trebuit să primesc un colet, iar când m-a sunat curierul, eu eram în cealaltă parte a orașului. A zis că revine mai târziu, iar când a revenit eram la facultate. A venit până în fața facultății, am coborât și am luat coletul, totul a fost ok.
    Doar că a ajuns destul de greu coletul la mine, din București până la Iași …

  • Raspunde Relaţii exuale, Michael Birbaek | Alexandra Bohan 30 aprilie 2012 la ora 10:41

    […] pe parcursul unui an, la finalul căruia cei de la editură îi vor desena traseul. Încă de la articolul trecut, în care mi-am anunţat oficial participarea la campanie, la citit s-a abonat Sharutza […]

  • Lasa un raspuns