Scrisoare

Timp, schimbări – Potrivit, nepotrivit

27 aprilie 2012

Eu sunt un om care crede în cifre. Pentru că experienţa m-a învăţat că trăim într-o lume bazată pe calcule, repere şi ceva exactităţi, iar asta mă aruncă, uneori, în tabăra respectării unor regulilor banal de necesare şi foarte uşor de încălcat. Dar, în ciuda doctrinelor care îndeamnă la anihilarea barierelor impuse de reglementări cu rost, am învăţat că, în anumite cazuri, fluiditatea deciziilor şi bunul mers al lucrurilor stau nu în alternanţa încălcării şi-a respectării regulilor, ci în felul improvizat în care te mulezi pe situaţie, caz, problemă.

Nu reuşesc niciodată să mă apuc de curele promise la fiecare întâi ale lunii. Uit frecvent şi mă scutur de promisiunea de-a face loc, din fiecare zi a săptămânii înainte, unor obiceiuri sănătoase. Amân mereu orele de alergat de la o săptămână la alta, de la o combinaţie numerică însemnată la alta, la fel de însemnată, cu speranţa ca voi reuşi să mă ţin de cuvânt şi efort fizic. Şi, de fiecare dată când îmi propun, impun, promit mincinos c-o să fac, c-o să dreg, c-o să am, planurile îmi sunt date peste cap de situaţii care apar mai ceva ca ciupercile după ploaie. De fiecare dată.

Am văzut acum ceva vreme un film în care mama unei fetiţe de vreo 6 anişori, înainte de-a muri, îi desenase pe-o coală de hârtie o hartă orientativă a vieţii, aşezându-i la fiecare trecere câte un eveniment însemnat, menit să-i aducă aminte, mai târziu, de modul în care şi-a trăit copilăria, adolescenţa, o bună bucată din viaţa de adult. Un fel de ordonare predestinată a amintirilor. Numai că, pe hârtie, mama anticipase că ea se va căsători cu cel de-al şaptelea bărbat din viaţa ei, lucru care o dă puţin peste cap pe protagonistă care se îndrăgosteşte spontan, iremediabil şi irevocabil de cel de-al şaselea. (Filmul e simpatic, nu-mi amintesc cum se numeşte, dar dacă îl găsiţi, vi-l recomand.)

Eu nu cred, totuşi, că viaţa merge aşa, în special acolo unde bunul mers al lucrurilor depinde nu doar de noi, ci şi de alţii. Pentru că realitatea se poate răsturna, miraculos sau tragic, în fiecare clipă a existenţei noastre. Şi, cine ştie, poate că în loc să te măriţi la 25, o faci la 22 (sau 32), în loc să devii ce-ai visat o viaţă întreagă, ajugi să faci cu totul şi cu totul altceva, sub influenţa unor situaţii neprevăzute, neanticipate, neluate în calcul. Pentru că, într-o proporţie mică, „aşa a fost sa fie” sau, din contra, „aşa n-a fost să fie”.

Nu ştiu cum merg lucrurile. N-am nici cea mai vagă idee cum trebuie procedat. Dar, dacă stai şi aştepţi, n-o să-ţi pice nimic din cer. Şi atunci faci planuri, şi-ţi propui diverse lucruri care se-mplinesc sau care se-mpiedică de altele. Mai bune. Mai importante. Mai frumoase. Mai altfel decât toate detaliile pe care le-ai gândit până atunci. De la sine.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Florin 27 aprilie 2012 la ora 9:15

    Clar daca stai si astepti nu-ti va pica nimic din cer. Poate de aceea ne facem planuri, iluzii si vise care in mod normal ar trebui sa ne ghideze, sa ne faca incet, incet sa realizam cate ceva. Daca regulile sunt facute pentru a fi incalcate, cred ca si planurile sunt facute pentru a fi amanate, date peste cap, rastalmacite de alte evenimente etc.
    Imi plac chestiile spontane si actiunile de moment, in care instinctul pare a fi cea mai buna arma…
    ^In caz ca iti aduci aminte numele filmului sa mi-l spui si mie, te rog 🙂
    Cheers!

  • Raspunde Sharutza 27 aprilie 2012 la ora 10:49

    Si eu credeam o bucata mare de timp din viata mea ca totul se intampla conform unui plan predestinat individual oamenilor si coordonat de o entitate misterioasa. Dar odata am realizat ca daca fac eu ceva – e facut, daca nu fac eu tot acel ceva – va ramane nefacut. Am mai realizat ca apar aceste piedici fara aviz si pe care in acelasi mod le poti ocoli ca sa ajungi la rezultat. Intr-un final depinde tot de ce iti doresti si vointa de a face ceea ce iti doresti.

  • Raspunde Aura Rusu 27 aprilie 2012 la ora 11:23

    Precum vorba Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista! Mai rau e ca unii fac niste greseli enorme si considera ca l-au apucat pe Dumnezeu de picioare, cand de fapt e total invers! Din acel moment totul parca se duce pe apa sambetei si ai impresia ca nu mai exista cale de intoarcere si ca nu mai poti razbate! Atunci e cel mai dificil! Am trait asta pe pielea mea!

  • Raspunde adrian 28 aprilie 2012 la ora 6:47

    Parerea mea este ca acorzi prea multa atentie lucrurilor pe care VREI sa le FACi, si le amani, dar nu dai atentie lucrurilor pe care LE FACI ACUM! Este vorba oare de acel principiu durere-placere? Cu siguranta! Iti recomand, cu caldura un film care iti v-a da raspuns la multe intrebari: http://ady-dordenaivitate.blogspot.com/2011/06/dor-de-oschimbare-cu-dr-wayne-dyer.html
    Dupa ce il urmaresti, as fi curios sa aflu daca…s-a schimbat ceva!

    O zi frumoasa si senina!

  • Raspunde ideisiidei 28 aprilie 2012 la ora 10:03

    buna dimineata. asa cum spui si tu, planurile ne sunt date peste cap mai tot timpul. spunea cineva odata ca viata este ceea ce se intampla cu noi atunci cand planurile ne sunt date peste cap.

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.