Scrisoare

Nu am curaj…

28 iunie 2012

Mă întreb foarte des dacă tiparele pe care le urmează multă lumea sunt cele corecte, demne de respectat şi de integrat în propria viaţă. Dacă, atunci când observ mase de oameni care tind către direcţii fără noimă şi fără sens, mai cred şi alţii, întocmai mie, că unele lucruri sunt exagerate într-un fel care nu face bine, generând nuclee de haos într-o eră ce pretinde a fi civilizată, educată, aşezată.

Într-un astfel de cadru, mi se spune, frecvent, că trebuie să am mai mult curaj. Că trebuie să îndrăznesc mai mult, să fac mai mult, să spun, mai des şi mai tare, ce gândesc. Numai că, din experienţele anterioare, am învăţat că e mai bine să faci lucrurile cu o oarecare doză de moderaţie, pentru că altfel rişti să devii penibil. Din păcate, însă, asta aduce şi-un plus de celebritate…

Eu nu am curaj să port orice, oricând, oricum, aşa că risc frecvent să nu surprind, vestimentar vorbind. Nu am curaj să m-arunc cu capul înainte, lăsându-mă în voia lui „ce-o fi, o fi”, mizând toţi aşii pe ceva la întâmplare. Nu am curaj să mă impun, cu forţa, în viaţa unora şi nu îndrăznesc să arunc vreo remarcă premeditată în faţa cuiva necunoscut, în speranţa că poate, poate persoana respectivă va observa ce om extraordinar sunt eu şi ce lucruri minunate fac zi de zi!

Nu am curaj să rămân acolo unde simt că sunt în plus, pentru că asta mă scoate din zona de confort şi mă forţează să adopt atitudini pe care nu vreau să mi le însuşesc. Nu am curaj să promit lucruri pe care s-ar putea să nu le pot face (la timp) şi nu am curaj să rostesc afirmaţii în care nu cred.

Dar, mai presus de toate, nu am curajul să sfidez limitele bunului simţ, doar pentru că unii au inventat o justificare nesănătoasă, cum că scopul scuză mijloacele. Şi totuşi, câteodată mă simt în afara unui trend (oarecare) pe care nu-l înţeleg şi care face victime-n masă şi-n societate.

Uneori, nu fac parte. Alteori, nu fac un întreg.

Totuna.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde crina 28 iunie 2012 la ora 12:50

    Asa si eu, cateodata e mai bine asa.

  • Raspunde Aleks 28 iunie 2012 la ora 14:09

    In ceea ce priveste aspectul vestimentar, eu nu pot decat sa iti dau un sfat. Inteligenta nu judeca aparentele. Iar de cei lipsiti de asemenea calitate… te poti lipsi. Imbraca-te cum te simti tu bine,cum te simti tu frumoasa. Intotdeauna cand imi cumpar haine, le probez sa vad cum stau pe bine,si daca ma fac sa ma simt bine cu aspectul meu,le iau. Niciodata nu m-am luat dupa stereotipuri ,moda ,sau alte astfel de aspecte ce definesc lejer conceptul de „turma”. Am fost indraznet pentru ca mi-a placut…si aparent increderea si imaginea mea si in mine am transmis-o mai departe. Este foarte adevarat,traim intr-o lume de nesimtiti , in care daca nu schimbi un pic stilul ,ai de pierdut. Si eu m-am confruntat cu asta. Poate inca ma confrunt. Dar concluzia mea este urmatoarea: am gasit foarte utila increderea ,foarte eficient tupeul , si am avut de castigat cand am fost mai indraznet , DAR sa stii sa faci o diferenta si sa iti impui niste limite,cat sa nu ajungi ca ceilalti. Intr-un fel ,e cam asa… trebuie sa porti o masca ,astfel incat sa supravietuiesti printre animale,dar sa ai grija sa nu ajungi sa te identifici in ea.

  • Raspunde Medea 28 iunie 2012 la ora 21:22

    Draga mea,
    Eu zic ca totul este corect, bun, frumos, urat, exagerat, lipsit de limite…si lista poate continua. Totul este asa din prisma celui care considera lucrurile astfel:) Cred ca te afli in etapa de sesizare a …erorii in care ai fost prinsa, asa ca majoritatea dintre noi (cand spun eroare, ma refer la norme, limite, legi, directive, obiceiuri si obisnuinte…care ne-au cam ramas mici). Incepi sa te trezesti, iar trezia vine cu intrebari, indoieli, speranta, indarjire, dezamagire, nevoia de schimbare …si…in cel mai fericit caz, cu insasi schimbarea. E foarte important sa faci ce simti. Nu stiu daca asta inseamna sa ai sau nu curaj si e prea putin important. Curaj fata de ce…sau raportat la ce/cine?… Fa ce simti in asa fel incat sa fii cat mai aproape de Adevar (de adevarul tau launtric) si in asa fel incat sa nu incalci libertatea celorlalti. In rest, chiar nu cred in limite! Te pup si iti doresc Calatorie frumoasa inspre Tine!:)

  • Raspunde Emilian 29 iunie 2012 la ora 10:01

    Alexandra, poate ca gresesc ca te judec dupa aparente, pentru ca nu te cunosc. Doar de pe facebook si cat te-am vazut de vreo doua ori prin oras, dar mie imi pare o fata cu mult bun simt. Nu e vorba de curaj, e vorba ca gandesti. Cine trebuie sa observe cum esti tu va observa stai linistita, nu trebuie sa fii pitzi, nu trebuie sa fii „la moda” pentru asta. E foarte bine cum esti acum, bineinteles asta nu trebuie sa ne automultumeasca niciodata, este de preferat sa evoluam mereu.

  • Raspunde Linkuri iesene de weekend | somnulescu.com 30 iunie 2012 la ora 15:47

    […] Alexandra ne povesteste despre tipare si curaj. […]

  • Raspunde Matei 23 iunie 2013 la ora 13:44

    te credeam mai inteligenta de atat.. chiar te plangi ca nu te accepta turma?

  • Raspunde mirela 23 iunie 2013 la ora 14:01

    Cauta oamenii potriviti.

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.