Scrisoare

Unde începe dragostea?

13 iunie 2012

Marile poveşti de dragoste sunt datoare vândute unor incipituri seducătoare, încărcate de emoţie şi priviri cu subînţeles. Fireşte, nimeni n-o să recunoască vreodată asta. Cum ar suna, spre exemplu: „vezi, vezi? Te seduce…”. Vă spun eu, nu dă bine. Aşa că, de dragul aparenţelor, e de preferat să ne prefacem că nu ştim despre ce-i vorba şi să intrăm pe furiş în horă. Cum ar fi să spui cuiva: „sedu-mă şi lumea mea va fi a ta?”. S-ar speria, nu-i aşa? Dar dacă îl îndemni, pufos, să se îndrăgostească de tine? Astfel, nimeni nu te poate învinovăţi de nimic dacă scânteile nu dau naştere unor flăcări toride.

Seducţia e motivul pentru care, uneori, ni se face poftă de iubire. Fie că suntem singuri sau prinşi în relaţii care, din pură întâmplare, şchiopătează (aparent) fără cale de salvare, evadarea noastră vine din sfera incandescentă care pune bazele unor noi începuturi. Şi nu, oricât de simplu ar suna, nu e chiar la îndemâna oricui să seducă în stânga şi în dreapta, aşa cum, la rându-i, nimeni nu poate fi în permanenţă sedus de oricine.

Există tehnici şi modalităţi de perfecţionare. Există manuale şi reguli. Există protocoale şi algoritmi. Şi, dincolo de toate aceste formalităţi absurde, seducţia e o artă care se-nvaţă treptat, urmându-şi cursul individualizat pentru care nu există o reteţă sigură a succesului. Dar, spre deosebire de poveştile în care nu credem, fiindcă n-am găsit în realitate Feţi-Frumoşi şi Ilene (blonde, brune, roşcate) Cosânzene pentru inimile noastre, actul seducerii e înglobat într-o realitate imediată şi modelezează frecvent chimii, atracţii şi lucruri în comun. Până la flăcări. Până la dragoste.

Ca să iubeşti şi să fii iubit, trebuie să cucereşti şi să fii cucerit. Iar pentru asta e nevoie să seduci şi să te laşi sedus. Altfel, nu poţi să-ţi câştigi dreptul de a fi părtaş la existenţa celuilalt. E un cerc vicios pentru doi care nu se-nchide niciodată, atâta timp cât există, de o parte şi de alta, dorinţa.

Da, da, îndrăgosteşte-mă de tine. Sedu-mă, adică, şi câştigă-ţi locul în lumea mea. Dar apoi sedu-mă mereu şi lumea mea va rămâne a ta. Altfel, flăcările dintre noi se vor preschimba iremediabil, la primul crivăţ, în praf şi cenuşă. Literalmente.


Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Aleks 14 iunie 2012 la ora 13:27

    Am votat. Mi-a placut. Este foarte adevarat…nu exista o reteta ce iti garanteaza succesul. Exista in schimb o reteta ce te duce foarte aproape de asta. Nu sunt de acord,totusi ,cu afirmatia ca dragostea incepe prin seductie. Am sedus destule femei,as spune… si nu s-a ajuns la dragoste. Pentru dragoste, crede-ma , trebuie mult mai putin. E de ajuns sa existe sclipirea in ochii ei cand se uita la tine. In acelasi timp, pot spune cu mana pe inima ca nu am fost sedus niciodata. Poate nu a avut cine. Poate nu m-am lasat eu. Cine stie… Exista ,intr-adevat ,tehnici de perfectionare ,dar astea vin in urma multor esecuri ,in cazul in care te crezi cel mai cel de pe fata pamantului,si consideri ca experientele altora pe care le gasesti in carti nu sunt demne de tine. Cartile ,si nu toate..anumite carti.. te pot ajuta sa seduci o femeie intr-o ora. Algoritmi? Nimic mai adevarat… Daca stii exact ce sa faci si ce sa nu faci , e ca si cum ai rezolva o problema de matematica. Stiu ca fiecare femeie e diferita , superba ,unica… Dar… hai sa nu fim luati de val . E tot femeie. Se bazeaza tot pe inteligenta emotionala ,lucrul ala de care barbatii fug sau nici macar nu stiu ce inseamna. Este o arta… este o matematica… este ceva superb …este ceea ce unii barbati numesc ” vanatoarea” . Si…hai sa recunoastem…ne plaaaaace vanatoarea,poate mai mult decat vanatul in sine.

  • Lasa un raspuns