Carte

Cu ce rămânem din cărţi?

14 octombrie 2012

Mă trezesc uneori regretând amarnic faptul că nu-mi mai amintesc cursul întâmplărilor din cărţi. Mi-e foarte greu să păstrez intact firul poveştilor din romanele citite de la-nceputul vieţii şi până acum, în ciuda tuturor eforturilor de a evoca fragmente, bucăţi, segmente pe care să le asamblez ulterior, în exerciţii de neuitare.

Aşa că mă întreb deseori cu ce rămânem, deci, din cărţi, după ce am închis şi ultima copertă peste vraful de cuvinte care spun vieţi. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, povestea se uită, numele se risipesc în zări îndepărtate, iar scene doldora de amănunte pier în întunericul neaducerii aminte. Şi, aparent, e ca şi cum nici n-am fi citit, pentru că în urma nopţilor pierdute nu pare să fi rămas nimic, nimic, nimic…

Nu mi-am făcut niciodată fişe de lectură. Le-am considerat mereu o pierdere de vreme, mai ales că, proaspăt lecturată o carte, ea mi se-arăta întreagă, compactă, şi cu greu aş fi crezut că o s-o dau uitării curând, că peste 2 ani sau 3 luni -în funcţie de câte titluri aş mai fi aşezat între timp pe lista de cărţi citite- volumul o să-mi pară străin de lume şi de suflet.

Astăzi, însă, răsfoind cu degetul printre cotoarele de cărţi aliniate frumos în bibliotecă aşa cum răsfoieşti prima dată clapele unui pian pe care nu ştii să-l foloseşti, îmi spun simplu că „asta am citit”, „asta am început şi n-am terminat” sau, după caz, „asta n-am citit”. Şi, din când în când, mă bucur că sunt singura care aude ecoul gândurilor cu pricina, pentru că, dacă cineva m-ar întreba, pe scurt, despre ce e vorba în cărţile etichetate cu „citit”, nu sunt convinsă că aş reuşi să redau, spontan, măcar o parte din universul închis între coperţi.

Concret, cărţile nu mi-au cumpărat flori, nu m-au scos la întâlniri, nu m-au trimis în vacanţe, nu m-au răsfăţat cu licori alese. Dar mi-au oferit o mână de cuvinte aşezate-n forme perfecte în faţa cărora am râs, am plâns şi am trăit, atât cât mi s-a permis în intimitatea cadrului. Cărţile mi-au permis să aflu poveşti şi să învăţ din ele, iar asta m-a ajutat să merg, uneori, mai departe. Cărţile m-au învăţat ce înseamnă să deprinzi arta scrisului şi mi-au cultivat sensibilitatea omului iubitor de artă, şi, din când în când, mi-au înfăţişat tipologii umane ale altor epoci cu care identific şi astăzi cunoscuţi, necunoscuţi şi alţi indivizi.

Cărţile, şi nu oamenii, m-au învăţat prima dată ce înseamnă să fii om, să iubeşti şi să suferi, să trăieşti şi să mori deopotrivă. Şi pentru asta sunt recunoscătoare şi datoare să citesc mai departe, iar şi iar, mereu. Până când n-o să mai am ce învăţa din ele.

Oare-i destul?

Foto: http://today.msnbc.msn.com/

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Marian 14 octombrie 2012 la ora 10:58

    ”Până când n-o să mai am ce învăţa din ele.”
    greșit, cititul e o neverending story!

  • Raspunde Flavy 14 octombrie 2012 la ora 19:14

    Normal ca ramanem cu ceva din carti, si este mult prea greu sa tinem minte tot firul actiunii din carti vechi citite, dar cu siguranta daca recitesti cartea o sa iti aduci aminte de detalii.

  • Raspunde Sebastian 14 octombrie 2012 la ora 19:34

    De multe ori îmi pare și mie rău că nu mi-am făcut fișe de lectură: pur și simplu nu am fost obișnuit cu asta. Iar acum pățesc ca tine: asta am citit, asta am început și n-am terminat, asta n-am citit.
    Dar cred că fiecare carte, chiar dacă nu-mi mai aduc aminte despre întâmplările din ea, s-a sedimentat bine acolo, undeva în suflet, unde s-au produs transformări și înțelegeri despre mersul lumii.

  • Raspunde Ghemot 4 noiembrie 2012 la ora 18:34

    În funcție de rezultatul obținut în urma juxtapunerii interesului pentru o carte și conținutul acesteia, rezultă volumul de informații rămas în urma lecturării.
    Nu de puține ori constat, că am citit cărți din care nu-mi mai amintesc nici măcar titlul:), și, totuși sunt cărți pe care, lectura lor aș putea-o compara cu savurarea unui ecler…

    • Raspunde Alexandra Bohan 4 noiembrie 2012 la ora 18:50

      Ghemot, ce comparaţie frumoasă! Îţi mulţumesc şi bine-ai venit la mine pe blog!

  • Raspunde Ghemot 4 noiembrie 2012 la ora 19:11

    Mulțumesc. Te aștept și pe blogul meu: ghemot.blogspot.ro

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.