Campanii Carte

Gargui, Andrew Davidson

24 februarie 2013

Anul acesta a venit la pachet cu ediţia a doua a campaniei #vAlluntar, iniţiată de cei de la Grupul Editorial All, de data asta cu sprijinul celor de la ROMSILVA. Şi, conform regulamentului în vigoare, am ales şi eu două cărţi, iar cea despre care vă povestesc astăzi, în zi de mare dragoste, e Gargui al lui Andrew Davidson, un bestseller care a făcut furori mai ales în campanie trecută şi pe care eu, mai leneşă, am terminat-o de citit abia acum.

Trebuie să recunosc, sunt puţin neîncrezătoare când citesc pe câte-o carte stufoasă eticheta „bestseller”, pentru că nu o dată am înţeles că ce le place altora, de cele mai multe ori mie nu îmi trezeşte acelaşi sentiment. Dar aici nu e cazul. Am devorat cartea în mai puţin de o săptămână pentru că, în unele momente, chiar n-am putut s-o las din mână şi  la sfârşit m-a încercat sentimentul acela de tristeţe dulce care ne colorează adesea copilăria atunci când suntem nevoiţi să renunţăm la jucăria preferată.

Pe scurt, Gargui e povestea unui om desfrânat care arde într-un accident de maşină şi care se transformă, fizic, într-un monstru. Singur pe lume, abandonat în chinurile groaznice ale arsurilor, este găsit de Marianne Engel, o femeie diagnosticată cu schizofrenie care pretinde că i-a fost sufletul pereche acum 700 de ani şi care se angajează într-o istorie ce pare să se repete şi care are misiunea sacră de a-l recupera pe el şi de a-l aduce pe calea cea dreaptă.

Relatările femeii, rupte dintr-un ev mediu greu de inserat în viaţa modernă, m-au trimis cu gândul la Şeherezada şi la terapia prin poveşti, aşa cum incendiul m-a dus cu gândul la o purificare prin foc. Astfel, dintr-un nimic în care se plantează rămăşiţele unui trecut amoros şi tumultuos, de-a lungul firului epic răsare tulpina unei iubiri ce trece dincolo de timp şi care aşază, la final, toate lucrurile într-o ordine lumească, într-un echilibru greu de înţeles.

Există trei planuri care se conectează mereu. Există o realitate de acum, una de atunci, şi un Iad care scoate la iveală rosturi şi sensuri. Şi există garguie, nişte statui mici, uşor spre grotesc, care vorbesc de la sine şi care se cer sculptate, aşa cum şi gândurile noastre se fac, uneori, auzite.

15 comentarii pentru un copăcel

Pentru că ne plac cărţile, ne plac şi copacii. Şi cum campania nu se numeşte degeaba #vAlluntar, anul acesta cei de la Grupul Editorial All, împreună cu cei de la ROMSILVA, s-au angajat să planteze un copăcel la fiecare 15 comentarii la fiecare recenzie publicată pe blog doar la cărţile primite din partea editurii. Astfel, dacă şi voi iubiţi deopotrivă cărţile şi copacii, vă aştept cu o impresie, cu o idee, cu un comentariu. Sau, mai simplu, cu un răspuns la întrebările mele: aţi citit Gargui? Şi dacă nu, aţi citi?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Ana 24 februarie 2013 la ora 10:33

    Recunosc că nu am auzit de cartea aceasta până acum, dar îmi sună foarte fain, mai ales că îmi plac într-o oarecare măsură SF-urile :)) De-acum e pe listă 😀

  • Raspunde Ada 24 februarie 2013 la ora 10:49

    Are un titlu tentant, si vad ca urmeaza linia impusa de Vampiri & co, dark stuff and fantasy. Din cate povestesti tu, povestea e cam plina de cliseuri. Merita citita totusi, macar de curiozitate.

  • Raspunde Stefana 24 februarie 2013 la ora 16:37

    La un moment dat imi trecusem volumul pe lista de lecturi, dar am uitat de el. Bine ca mi-ai reamintit.

  • Raspunde Lucian Mustață 25 februarie 2013 la ora 17:55

    Eu nu am apucat s-o citesc, m-am luat cu alte genuri. În schimb un prieten a fost ceva mai „harnic”: http://www.cititoruldecarti.ro/gargui-andrew-davidson/

  • Raspunde Dana 25 februarie 2013 la ora 21:51

    Cartea asta am citit-o pe nerasuflate, nu o puteam lasa din mana si in acelasi timp parca imi fura toata energia. Nu as numi-o SF (asa cum a zis cineva) ci doar fantastica!!!

  • Raspunde Camelia Isabela 25 februarie 2013 la ora 22:10

    Am citit-o.Mie personal mi-a placut foarte mult.O carte care se citeste usor :)dar foarte placuta.Merita citita.Biblioteca mea o iubeste:)

  • Raspunde simsim 25 februarie 2013 la ora 23:48

    si mie mi-a placut foarte mult cartea asta. nu am reusit sa adorm vreo doua nopti si am citit-o pe nerasuflate

  • Raspunde Sorin-Lucian Berbecar 26 februarie 2013 la ora 17:35

    „Gargui” al lui Andrew Davidson e o carte excelentă, un roman care îți merită numele de bestseller. Nu e un SF, cum zicea cineva mai sus, nu e nici fantasy, e doar ficțiune cu ușoare accente de paranormal. Aș putea încadra cartea la dramă și romance.
    Mie mi-a plăcut cartea pentru împletirea firelor narative. E tehnica mea narativă preferată.

    Spor la citit și comentat!

  • Raspunde Rux - Copilarim 26 februarie 2013 la ora 20:51

    Nu cred ca am citit vreodata o carte pentru ca scria pe ea best seller (de fapt cred ca o singura data am luat o carte pe care este posibil sa fie scris acest lucru crezand ca este vorba despre altceva… eram pe-a8a si cartea se numea Nord si Sud.. dar nu acel Nord si Sud care ma interesa pe mine.. ).

    Eu chiar am un tablou cu Notre Dame pe care se vede o astfel de statuieta iesind cumva din catedrala in prim plan.. Mi-ar placea sa citesc cartea:P.

    Spor la plantat!

  • Raspunde val 26 februarie 2013 la ora 20:55

    am citit Gargui chiar cand s-a lansat in Romania. erau afise la metrou si a fost mare eveniment la Bookfest, daca nu ma insel. cartea m-a lasat masca. atat de bine scrisa. am citit mai apoi ca autorul a lucrat 7 ani la ea si chiar se vede. as vrea sa o recitesc, este literatura de cea mai buna calitate. faina recenzia.

  • Raspunde Spunsieu 2 martie 2013 la ora 14:50

    Foarte interesant subiectul, chiar inedit!

  • Raspunde Razvan 3 martie 2013 la ora 20:22

    Interesant. Se tot spune ca trebuie sa treci prin foc si fum pentru a gasi echilibru si iubire

  • Raspunde QuadroQ 5 martie 2013 la ora 15:38

    Tre sa fie si relevante comentariile? Ca eu as puncta nr. 13…

  • Raspunde anda_elena 11 martie 2013 la ora 0:24

    Uneori, chiar e nevoie să ne transformăm, fizic, în monștri, pentru a ne curăța pe dinăuntru. Uneori, poate că numai atunci ne descoperim…

  • Raspunde Bianca 23 martie 2013 la ora 21:51

    E foarte misto cartea, am citit-o si eu. Chiar merita! Spor la plantat!

  • Lasa un raspuns