Jurnal

Semne de viaţă, semne de carte

5 martie 2013

Nu-mi văd cărţile trăind fără semne de carte. Nu-mi pot imagina lectura întreruptă dacă nu aşez între file un prag care să-mi amintească, realist, unde m-am oprit cu privirea atunci când somnul sau alte ispite mi-au dezlipit ochii de pe cuvinte.

Aş putea, desigur, să-mi antrenez mintea în eforturile de a-mi aminti conştiincios la ce pagină am rămas, numai că, din proprie experienţă, trucul ăsta nu funcţionează niciodată. Aşa că proptesc obligatoriu între filele cărţii câte-un reper pe care, de cele mai multe ori, îl dăruiesc cărţii cu totul, uitându-l acolo şi abandonându-le împreună în bibliotecă după ce lectura a luat sfârşit.

Aşa se face că, atunci când mă năpădeşte dorul de-a relua pasaje celebre, înţelepte, splendide, mă lovesc de micile lucruşoare pe care le-am rătăcit în alte lumi. Aşa găsesc, atunci când mă aştept mai puţin, hârtiuţe roz pe care-am scris, caligrafic, versuri tulburătoare, ciorne de la mate ticsite de integrale şi radicali, felicitări, şabloane, eticheta de la o bluză roz, staniolul de la un ou kinder, calendare, bilete de tren şi de intrare în muzeu, cupoane de reducere, un bileţel de dragoste, o carte de vizită, o invitaţie la o nuntă, o fotografie cu dedicaţie.

Sau un bon de la cofetărie. Un fluturaş din hârtie împăturită, un şerveţel imprimat, un meniu de la o pizzerie, o hartă a Veneţiei, un sticker nedezlipit cu o maimuţă urâtă, un plic pentru cheie de la hotelul din Budapesta, un articol rupt dintr-o revistă şi împăturit să-ncapă-n carte şi multe altele, pe care nu le-am căutat, nu le-am (re)găsit…

În ultima perioadă, însă, mă salvează noutăţile editoriale care vin la pachet cu tot cu semne.

Dar vă-ntreb, totuşi: ce-ascundeţi între filele de carte? Folosiţi sau nu semne? Şi dacă da, au ele vreo semnificaţie aparte?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.