Jurnal

Inspiraţia e ca dragostea

10 aprilie 2013

_one_winged_angel_by_yiolo

Zilele astea sunt pe fugă. N-am vreme de stat, mă plimb alergând dintr-un loc în altul, aşez priorităţi în ierarhii întortocheate pe care le fac şi le desfac cu o iuţeală ameţitoare, mănânc pe apucate, dorm puţin şi incoerent, beau cafele peste cafele şi, între timp, în pauzele în care nu mă străduiesc cu fiecare respiraţie să mă achit de sarcini şi îndatoriri, îmi amintesc că am o fericire de căutat şi care, paradoxal, nu e niciodată prin zonă, pentru că, fireşte, eu uit, mereu, să-mi fac programare. Aşa-i când eşti zăpăcită…

Dar, există o parte bună şi-n toată goana asta a mea. Pe drumuri, mi se mai întâmplă să constatat că mi-e dor de scris şi de citit şi că, dac-aş avea timp, aş umple probabil caiete întregi de texte cu exemple şi constatări cotidiene (că de aventuri nu duc lipsă). În schimb mă mint mereu folosind scuza jegoasă a lipsei de timp, când, de fapt, adevărul e că n-am inspiraţie. Nu la momentul potrivit, cel puţin – adică atunci când îmi rezerv în mod expres şi egoist câte-o oră pentru creaţiile literare şi în care mă înarmez, din vreme, cu provizii şi încurajări.

N-am idee de ce mi se întâmplă asta, dar ce ştiu sigur e că atunci când mă loveşte inspiraţia, eu n-am niciodată la îndemână foi, pixuri, calculatoare. Marile revelaţii năvălesc peste mine precum se izbesc valurile de stânci şi, fără să am idee de ce, eu nu sunt niciodată pregătită să le prind în îmbrăţişări menite să nască texte frumoase, texte furtunoase, texte inspirate. Şi, da, îmi promit de fiecare dată c-o să ţin minte, că o să notez mai târziu, dar până să-mi găsesc clipa de linişte, post-it-urile şi stiloul, ideile mele fug departe, tot acolo unde, probabil, se duc şi iubirile când se duc.

Aşa se face că am ajuns la concluzia că inspiraţia e ca dragostea. Adică efemeră. Dacă nu o opreşti în loc ca s-o valorifici, se evaporă şi dispare. Şi, în urma ei, nu rămâne nimic altceva în afară de-un gol (imens) şi-un infinit de pagini albe pentru care condeiul n-a găsit, încă, o scriitură pereche.

În plus, inspiraţia ne poate face fericiţi, aşa cum şi dragostea ne poate face fericiţi. Inspiraţia poate da naştere unor lucruri frumoase, aşa cum ştim, din fragedă pruncie, că (poate) face şi dragostea. Şi, mergând mai departe cu un raţionament strâmb, redat pe (foarte) scurt, inspiraţia poate să fie bună sau rea, în funcţie de cauze, efecte şi defecte. Iar lipsa ei e un soi de prilej pentru agonie şi pustiu, şi pentru neîmplinirea celor care cred, orbeşte, în ea.

Întocmai iubirii, inspiraţia nu valorează nimic dacă zboară, nestatornic, de una singură. Iar eu cred că, într-o dimineaţă, din fugă, e posibil să fi rămas făr’o aripă.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Sebastian Mihail 10 aprilie 2013 la ora 10:52

    Partea bună e că revine mereu şi mereu…

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.