Jurnal

Aşteptările, tresăririle şi internetul

2 mai 2013

mailbox

Eu n-am prins epoca mIRC, am aterizat în universul www abia pe la hi5. Sau, dacă mă gândesc mai bine, nu era chiar perioada de glorie hi5, ci a messengerului de la yahoo, unde ne buzzuiam în voia cea mare. Ne dădeam add, alergam după id-urile tipilor de la clasele vecine, ne împiedicam de prescurtări şi emoticoane şi ni se părea că lumea-i a noastră. Eram în clasa a VI-a şi ce moment putea fi mai potrivit decât acesta ca să învăţăm definiţia nopţilor pierdute, de dragul tastaturilor tocite?

Îmi aduc aminte că, la vremea respectivă, îmi plăcea de-un tip pe care-l aşteptam toată ziua -înţelegând aici alea două ore de voie de la calculator…- pe mess. Speram din suflet să intre şi să-mi zdrăngăne superfereastra, dar cum el n-avea net acasă, lucru ăsta nu prea se-ntâmpla. De fapt, nu s-a întâmplat niciodată. În schimb, în aşteptarea mea visătoare, tresăream la fiecare ciocănit care anunţa cine s-a mai făcut vizibil şi dârdâiam de emoţie la fiecare buzz care cerea, mai de fiecare dată, tema la mate.

Apoi, a venit hi5-ul, minunatul site pe care nu mi-am făcut cont decât târziu, când una dintre tipele populare din şcoală îi reproşase unui alt tip că nu i-a răspuns la request. După ton, mimică şi gestică, mi s-a părut pentru o clipă că acolo se găsesc toţi oamenii fain din lumea bună, aşă că mi-am făcut negreşit cont. Apoi, după ce-am început să urc câte-o poză, aşteptam cu nerăbdare mailurile de la comm-uri, sperând că unul dintre ele va purta pe umeri declaraţia vreunui Făt-Frumos adolescent, pierdut, dar regăsit. N-a venit. De asta, într-o vară târzie, mi-am dezactivat definitiv şi irevocabil contul şi, odată cu el, şi o bună bucată din teancul de vise.

Apoi, până prin clasa a X-a, nu-mi aduc aminte cu exactitate ce făceam pe net. Între hi5 şi facebook, scriam mesaje. SMS-urile curgeau gârlă, vorbeam minute-n şir, iar aşteptările mele din acea vreme se legau de-un fir subţire de vibraţiile telefonului pe care-l ţineam veşnic pe silent, ca să-mi atenuez tresăririle puternice. Dar apoi mi-am făcut un blog şi, între timp, am descoperit şi facebook-ul, aşa că unele obiceiuri au luat locul altora.

Acum tresar de fiecare dată când aud sunetul de la chat, dacă, din întâmplare, îl am activ. Dacă nu, mai trag cu ochiul la notificări, după cifra roşie din dreptul casetei cu mesaje şi mă rog să fie de bine tot ce poposeşte, din întâmplare, pe-acolo. Şi, eventual, din anumite direcţii, pentru că altfel nu ar avea nici un haz…

Poate că dac-aş fi trăit în epoca scrisorilor, cutia poştală, colorată şi înfiptă într-un stâlp lângă poarta casei, mi-ar fi fost cel mai bun martor al aşteptărilor şi-al tresăririlor. M-aş fi făcut fără îndoială paznic şi-aş fi fost, de departe, cel mai mare coşmar al poştaşului dacă s-ar fi întâmplat ca el să nu-mi aducă veşti.

Numai că, spre deosebire de alte vremuri, cu alte circumstanţe şi alte obiceiuri, dincolo de monitor, zvâcnirile nu se vad, iar aşteptările nu se ştiu. Iar eu nu sunt convinsă dacă asta e bine sau dimpotrivă…

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Eirene 2 mai 2013 la ora 10:53

    So …. Like it !! Să scriu motivele :d :
    1. Pentru că sunt una din generatiile care a prins corespondenţa prin scrisori şi chiar mi-aş dori să mai fac asta, dar acum e la modă mesajul privat pe FB şi sms-ul. Atunci nu aveam minute şi mesaje nelimitate, şi mă limitam la putinul care era.
    2. Partea cu aşteptările e aiurea, pentru că uneori duc la amăgiri (grav). Părerea mea e să avem surprize la viaţă ( e mai palpitan) …
    3. Cât despre conturi … Well … Am fost şi pe mirc şi mă distram cu o prietenă (aveam nişte conversaţii tare faine, dar nu ne-am întâlnit niciodată cu vreo unu), hi5 … Am avut şi din ăla până am prins şmecheria cu FB-ul :)), şi am închis contul. Am avut şi myspace =))) închis şi ăla. 😀
    cât despre messenger, hmmm îl prefer mai mult decât chat FB-ul (foarte rar e deschis) dar uneori fac excepţii şi vorbesc pe chat.
    Draga mea, suntem o generaţie fericită care a „gustat” scrisorile 😡

  • Raspunde dani ionut andrei 2 mai 2013 la ora 11:39

    Ce vremuri frumoase…..mi-am uitat si datele de logare de pe hi5 ,de cand nu am mai intrat…FB e pe val!

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.