Jurnal Poveşti

Scrisoare.

21 mai 2013

beach-sunset

Am câteva nopţi de când adorm fără să mă gândesc la nimic, nici măcar la tine. Am renunţat, între timp -în intervalul în care, iubindu-te-n tăcere, mi-am impus să-mi iau gândul de la faptul că exişti măcar-, la modul prea prostesc de a-mi imagina pajişti verzi, întinse, cu flori şi linişte şi pustiuri dulci, ori plaje la asfinţit, cufundate-n zbuciumul splendid al valurilor fragede care se izbesc de mal, pentru că, oricare mi-ar fi oaza fictivă de evadare, pe pătura viselor mele eşti şi tu, zâmbindu-mi, iubindu-mă dincolo de cuvinte, izbindu-mi tâmpla de toate stelele de care mi-am agăţat, în aşteptările mele fără rost, speranţele roase ale tuturor împlinirilor ratate cu-atâta înverşunare. Iar iluziile astea-mi otrăvesc şi somnul şi inima, pentru că noaptea n-ai unde să fugi de propriile gânduri, n-ai cărţi în care să te cufunzi, n-ai oameni pe care să-i ţii de vorbă şi care să te distragă, povestindu-ţi tot felul de nimicuri relative. N-ai. Ai doar somnul. Şi, până la el, o mie de frământări care-ţi dau târcoale.

E ca şi cum noaptea, când toate luminile se sting, toate drumurile s-ar ascunde şi nu ţi-ar rămâne decât unul singur, cel al propriilor tale gânduri. Şi, ce păcat, pe mine acela mă duce mincinos, otrăvitor, istovitor, la tine…

Am câteva nopţi de când reuşesc, totuşi, să adorm, ca urmare a istovirilor voluntare pe care le practic peste zi, probabil. Şi, culmea, de câteva nopţi adorm fără să mă gândesc la nimic, de fapt, nici măcar la tine. Şi totuşi azi-noapte te-am visat ca niciodată, vorba cântecului, şi nu o dată, ci de două ori. Din ambele vise m-am trezit, însă, tulburată ca după un cutremur, ca după un coşmar, cu inima izbindu-mi pieptul ascuns sub o plapumă de temeri. Şi n-am avut curaj, în miezul aprig al nopţii, să mă mai întreb, să mă mai revolt, să încerc să mai înţeleg de ce… În fond, nu mai am demult vârsta adolescentă a întrebărilor, iar a crede că astfel de coincidenţe sunt nişte semne ar fi de-a dreptul ilar. Cine-ar putea crede? Cine-ar îndrăzni?…

Am visat că mă iubeai azi-noapte. Sau poate că, de oboseală, doar mi s-a părut.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.