Jurnal

Dacă mă iubeşti şi tu, promit să-mi torn cenuşă-n cap

22 august 2013

Cam aşa s-ar rezuma, probabil, un gând nerostit al unora dintre femeile pe care le întâlnesc pretutindeni. Aparent, după ce se aşază „la casa lor”, majoritatea lor uită, brusc, ce-s alea cosmetice, cum se folosesc tocurile şi, mai ales, la ce serveşte bunul-gust vestimentar, întrucât se refugiază adesea în blugi şi tricouri şi-ncălţări sport, afişând la drum mare cearcăne proeminente şi feţe boţite, scuzându-se, frecvent, că iubitul lor le vrea naturale.

Pe mine mă depăşeşte problema asta, cu atât mai mult cu cât am învăţat pe propria-mi piele ce înseamnă o ţinută corespunzătoare. Pentru că într-un fel tratezi problema atunci când te afişezi cu verticalitate pe tocuri de câţiva centimetri, şi altfel eşti luată-n neserios când, din blugi şi, eventual, doar cu capul pitit pe după uşă, lansezi câte-o rugăminte fugitivă. Dar eu n-am redescoperit America, sunt lucruri care se ştiu prea bine şi care, aplicate corespunzător, ar putea să încheie nişte poveşti, nişte zile, nişte afaceri cu brio. Doar că nu prea se-ntâmplă aşa.

Totuşi, ca să nu fug, precum aşchiile răzleţe, prea departe de trunchi, am să-ndrăznesc să afirm că judecata asta e, după părerea mea, foarte nesănătoasă. Lumea confundă adesea opusul naturaleţei cu excesul de fond de ten pe care-l razi cu degetul de pe obraji, cu miile de straturi de mascara care se vede de-a dreptul dizgraţios, cu tona aia de culori aruncate pe pleoape la-ntâmplare. Dar, hai să ne oprim o secundă şi să ne gândim că, de fapt, nu-i chiar aşa. Poţi să fii naturală şi dacă îţi retuşezi discret semnele oboselii de peste noapte. Poţi să fii naturală şi dacă încalţi un pantof cu toc, şi dacă te asortezi apelând la alternative mai feminine decât blugii. Pentru că nu te aranjezi pentru el, ci pentru tine. Şi pentru că o ţinută bine aleasă s-ar putea să-ţi schimbe ziua. De cele mai multe ori, în bine. Dar n-ai de unde să ştii, până nu încerci…

Dacă-ţi torni cenuşă-n cap sub pretextul că ţi-ai găsit jumătatea şi, oricum, la ce ţi-ar mai folosi, atunci eşti cu un picior în groapă. Nu ne cumpărăm rafturi întregi de haine la modă doar aşa, de dragul de-a cumpăra, nu petrecem ceasuri întregi în parfumerii alegând nuanţa perfectă a fondului de ten dintr-un capriciu 100% feminin, nu ne dibuim finanţele destinate achiziţionării unor pantofi doar ca să ne aleagă, ca să ne iubească, ca să ne ia (de nevastă sau mă rog). Sau poate că da?!

Din vârful gândurilor mele proaspăt demachiate, eu încă nu m-am lămurit. Dar sunt din ce în ce mai convinsă, dacă într-o dragoste lucido-similară aş folosi scuza asta, m-ar umfla râsul încă dinainte de a-mi termina de spus poezia.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde raski 23 august 2013 la ora 19:17

    Primul paragraf trebuie batut in piatra si postat in piata publica. Pe restul nu le-am citit ca ma grabesc 🙂

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.