Carte Jurnal

Mai mult Zelda, mai puţin Hadley. Totuşi, femeie

7 septembrie 2013

aurora liiceanuLectura volumului Aurorei Liiceanu, Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii, m-a lăsat cu o mare de curiozităţi şi un milion de întrebări. Dincolo de explicaţiile abundente şi argumentate care prezintă şi analizează firile contrastante ale celor două femei, autoarea subliniază discret o idee pe care am descoperit-o şi eu cândva şi anume aceea că lumea se-mparte la doi. Aici, discuţia se zbate între supus şi rebel, între libertinaj şi limitări, între închis şi deschis, între o femeie şi alta.

Hadley Hemingway reprezintă profilul femeii supuse. Ea e cea care, deşi măritată cu un bărbat care are o reputaţie de Don Juan, nu-şi doreşte altceva decât o căsnicie simplă, în care ea să aibă grijă de copii şi gospodărie, în timp ce soţul -capul, stăpânul, autoritatea supremă- plecat ziua-ntreagă, se-ntoarce, seară de seară, fluierând pe uliţa din faţa casei. Zelda Fitzgerald, în schimb, se află la polul opus, iese în evidenţă prin eleganţă, exuberanţa exagerată şi cârdul de admiratori care-i remarcă pretutindeni prezenţa spirituală, veselă, prietenoasă, completată de caracteru-i puternic şi parfumat de idei şi experienţe.

După o lectură atentă, cu sufletul la gură, am ajuns la concluzia că eu n-aş putea să fiu Hadley. Să trăieşti într-o lume în care există atâtea posibilităţi să ajungi la împlinire familială şi profesională şi, cu toate astea, să te auto-limitezi, ştearsă, în sânul familiei mi se pare de neconceput. Nu-i pentru mine. Totuşi, dacă e să scot capul din cutia îmbrăcată în propriile idealuri pe care mi-am confecţionat-o cu atâta trudă singurică, constat că există suficiente femei care nu-şi doresc altceva decât să fie mame, spre exemplu, aspirând, mai întâi, cu seriozitate să ajungă nevestele cuiva. Şi, apoi, Dumnezeu cu mila.

Cochetez, însă, cu a fi Zelda. Într-un prezent în care bunul-gust, experienţa, truda şi cariera se mai caută încă în cercuri cu oameni ceva mai deschişi la minte, femeile Hadley nu au ce căuta pentru că fie sunt excluse de împrejurări, fie se auto-exclud. Astfel, la porţile societăţii par să existe nişte filtre care triază nemilos o personalitate de alta. Pur şi simplu.

Şi totuşi, nu sunt de acord cu defectele remarcabile ale femeii care pare a fi permanent în centru atenţiei. Excesul, în special cel de alcool, combinat cu o tulburare psihică cu rădăcini dominante genetic, fac din Zelda un model nu tocmai de urmat. Însă chiar şi aşa, ea întruchipează tiparul femeii rebele, care se luptă cu rigorile pe care vremurile i le-au dictat pas cu pas şi, mai important, se zbate să iasă din umbra celebrităţii propriului soţ, care-i face dificilă afirmarea în plan artistic.

Aşezând faţă în faţă cele două tipologii, nu sunt sigură că aş putea să aleg foarte clar între Zelda şi Hadley. Aşa că am ajuns cumva la o soluţie de mijloc, constatând că sunt mai mult Zelda şi mai puţin Hadley, ceea ce mă duce cu gândul la două ipoteze: fie am eu o personalitate complexă, care nu se poate încadra într-o singură tipologie -aşa cum de regulă ni se-ntâmplă tuturor să constatăm atunci când avem de ales doar una dintre două trăsături contrastante în care ne regăsim cel mai bine-, fie analiza aceasta realistă şi plină de explicaţii a autoarei lasă loc de identificări procentuale care să clasifice femeile, după aspiraţii şi gene, în bucăţi Zelda şi fragmente Hadley, amândouă femei, amândouă soţii de oameni celebri şi (nu prea) bogaţi.

Dar, lăsând la o parte aceste detalii care simplifică vieţi încâlcind nişte idei, nişte destine, nişte personalităţi, ce este, în fond, o femeie în zilele noastre? Aurora Liiceanu răspunde sublim: „este o femeie sfâşiată de dilema alegerii între un destin în care viaţa de familie, maternitatea, un soţ alături, de care ştie că are nevoie, contează prioritar şi un destin în care cariera, munca, relaţiile, recunoaşterea sau măcar aprobarea celorlalţi sunt mai importante decât orice altceva. Şi cum să alegi, când aceste versiuni ale unei femei, ale eului ei, nu prea se împacă una cu alta, când cu greu găseşti un bărbat care să se potrivească alegerii tale? Fără reproşuri, fără frustrări, dar profund loial şi înţelegător…

La întrebarea „Zelda sau Hadley?”, cred că răspunsul cel mai onest ar fi „femeie”. Mai mult sau mai puţin Zelda, mai mult sau mai puţin Hadley…

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Lecturile lunii – septembrie (2013) | Alexandra Bohan 6 octombrie 2013 la ora 18:54

    […] Am evitat multă vreme cărţile cu tentă psihologică, însă aceasta, primită cadou, m-a atras prin titlu-i enigmatic. E o carte care vorbeşte despre Zelda Fitzgerald şi Helda Hemingway, soţiile celebrilor scriitori ai căror nume nu cred că mai necesită lămuriri suplimentare, şi care aşază două destine total contrastante. Pe mine această lectură m-a făcut să dau buzna la bibliotecă, să cunosc mai bine operele celebrilor scriitori, având în vedere că, protrivit autoarei, există o legătură între romane şi căsnicii. Pentru mine, există o temă de efectuat. Despre carte am mai scris şi aici. […]

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.