Jurnal

Ce nu-mi place să primesc cadou de ziua mea

19 noiembrie 2013

baby_minnie_christmas_presentAm tot stat şi m-am gândit zilele astea dacă să scriu sau nu acest articol şi am ajuns, într-un final, la concluzia că ar cam fi cazul, având în vedere faptul că lucrurile au luat-o puţin razna, cronologic vorbind.

N-am foarte multe pretenţii (promit să mai lucrez la asta), nu urmează să înşir aici un lanţ kilometric de enumerări şi interdicţii, ci mai degrabă o observaţie de care vă sfătuiesc foarte onest să ţineţi cont, dacă vreţi să faceţi un copil om fericit.

Deci, ce nu-mi place să primesc cadou de ziua mea?… Globuri. Moş Crăciuni. Ornamente cu specific iernatic. Brăduţi. Accesorii de sezon. Dintr-astea…

Şi-acum, să vă explic…

Doar pentru că în magazine Crăciunul vine cu 2 luni mai devreme, asta nu înseamnă că şi noi, ăştia născuţi înainte de marea sărbătoare, ne identificăm cu strategiile lor de marketing. Eu nu sunt pom de Crăciun, aşa că faceţi-mi un bine fizic şi psihic şi scutiţi-mă de globuri. Nu sunt fereastră, că să-mi agăţ de braţe coroane cu lănţuguri zornăitoare. Nu sunt şemineu, deci n-am ce face cu şosetuţele alea king size (eu port, oricum, 37), roşii şi cu blăniţă. Nu sunt angajată la Polul Nord, deci nu mă mai confundaţi cu vreun spiriduş. Pentru mine, Crăciunul începe să vină după 15 decembrie şi presupune cumpărături doar de aşezat sub pom, nu de dat la aniversări. În plus, până atunci, mai e ceva toamnă, iarna trebuie să-nceapă şi, apoi, după ce ne-mprietenim, poate negociem şi atmosfera… Cu globuri şi toate cele.

Iar acum, c-am lămurit acest aspect care m-apasă pe suflet de câţiva ani încoace, îmi permit să afirm că nu înţeleg, totuşi, de unde ideea asta care asociează aniversările din preajma sărbătorilor cu zilele de naştere. (Poate aici mă ajutaţi voi, eu în anii ăştia de viaţă n-am aflat.) Dacă ziua ta e-n plină vară, probabil că tu n-ai de ce să-ţi faci griji. Dar nu mă amesteca pe mine în acelaşi ceaun cu nebunii pufoase, albe şi reci, pentru că asta mă face să mă simt ca o entitate lipsită de personalitate (în ochii tăi). Şi, drept să zic, asta nu-mi prea place cam de-o viaţă-ncoace (şi mă-ndoiesc c-am să mă răzgândesc vreodată).

Aşa că hai să gandim un pic, să separăm corect evenimentele şi să luăm măsuri. Ca să nu riscăm să umplem planeta de nefericiţi.

Sau, cel puţin, ca să nu mă umpleţi pe mine cu-o mare (de) nefericiri ambalate. Mulțumesc!

Foto: http://disney.wikia.com/

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Cristi 19 noiembrie 2013 la ora 23:00

    da’ eu ce sa mai zic? =))

    • Raspunde Alexandra Bohan 20 noiembrie 2013 la ora 7:49

      Cristi, m-am gândit şi la tine când am scris articolul ăsta şi, pe drept recunosc, am concluzionat singură că la tine-i mai gravă situaţia. Dar, poţi să dai share la articol şi să declari răspicat că împarţi acelaşi feeling cu mine. Poate-ajută. :))

  • Raspunde Dobrica 20 noiembrie 2013 la ora 7:44

    Acu ar trebui prietenii tai sa faca o … aroganta si sa’ti cumpere numai articole de astea :))

    • Raspunde Alexandra Bohan 20 noiembrie 2013 la ora 7:50

      Dobrică, de regulă prietenii mei nu prea fac de-astea. Dar sunt alţii (amici, cunoştinţe) care vor să iasă cu basma curată şi care apelează la spiritul Crăciunului.

  • Raspunde maria 20 noiembrie 2013 la ora 18:11

    ca tot se apropie si ziua mea:))!

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.