Jurnal

Lui 2014

30 decembrie 2013

56581-2014-Please-Be-GoodAm vrea să fim cocoloşiţi o eternitate. Am vrea ca cineva să ne păzească spatele toată viaţa şi, din când în când, să ne aşeze peste gânduri un clopot de sticlă, ca să nu ne atingă nici frigul, nici răutatea, nici ghinionul, nici alte sorţi neprielnice. Ne-ar plăcea să trăim într-o lume în care să nu ştim cum e să fii egoist sau trist, şi-n care, pe cât posibil, să nu gustăm din răutăţile vieţii.

Doar că nu prea se poate. Încă de când ne naştem, suntem forţaţi să ne atingem, chiar şi-n treacă, de garduri prăfuite. Să ne izbim cu spatele de ziduri şi să ne murdărim de var. Să ne împiedicăm cu genunchii de bălţi şi să ne umplem de semne sângeroase de bună-purtare. Şi, după asta, să ne ridicăm conştiincios, să bocim ferm, cu sughiţuri întregi şi profunde, şi să mergem mai departe, pentru că nimeni, în febra oraşului, în traficul vieţii, n-are timp să ne şteargă ochii doldora de lacrimi dureroase. În afară de mama şi de tata.

Dar apoi ne facem mari. Învăţăm să mergem corect, să ne ferim de bălţi adânci şi mizerabile, să evităm gardurile proaspăt vopsite. Să mirosim necazul şi să-l ocolim sau să ne prefacem, simplu, că nu-l vedem, că nu e acolo.  Şi să trecem mai departe, până când viaţa aşază-n calea noastră alte provocări, alte emoţii, alte aiureli în care ne angajăm cu sufletul plin de entuziasm şi din care ieşim boţiţi, uzi, plouaţi şi trişti şi goi, hotărâţi să nu mai greşim niciodată.

Dar greşim. Conştiincios, punctual, precis, greşim iar şi iar şi iar, sub pretextul că o luăm de la capăt. Că, poate de data asta, va fi cu siguranţă bine, sau ,cel puţin, mai bine decât în alte dăţi, încercări, eşecuri.

Nu ştim să acceptăm înfrângerile. Am vrea să fim nemuritori, să fim cei mai buni, să excelăm ca nimeni alţii. Să ni se-mplinească visurile bucată cu bucată, fără să ridicăm un pai, dacă s-ar putea. (Dacă!…) . Aşa că ne luăm inima-n dinţi şi mai muncim un pas, mai înălţăm o îndrăzneală, mai visăm un vis, o noapte, o eternitate.

Sau un an.

Şi, cine ştie? Poate că de data asta va fi altfel. Un altfel mai bine. Sau cel-mai-bun altfel. Pentru toată lumea.

PS: Să aveţi cu toţii un an splendid, cu noroc, cu dragoste, cu inspiraţie, cu succese, cu revelaţii şi cu amintiri frumoase!

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.