Jurnal

Suntem un popor cam trist

1 decembrie 2013

Ştiu că poate nu e cel mai bun moment să-mi vărs nemulţumirile care se leagă trist de toate motivele, revoltele, zvâcnirile noastre de români, dar mă tot străduiesc de câteva zile să adun un material optimist pentru articolul de duminică. N-am găsit. În cercetările mele prin câmpuri folclorice, mi s-au arătat doar melodii triste, doar cântece de jale, îmbrăcate de sărbătoare în ţinută populară, împopoţonată festiv cu ornamente cu specific.

Mie mi se pare că suntem un popor cam trist. Folclorul nostru zice asta-n toate cântecele. Buciumul sună întotdeauna cu jale, iar tradiţiile, că tot se-apropie sezonul, aduc a grotesc, a ritualuri de-o sacralitate îngrozitoare, a obiceiuri mult prea muncitoreşti, lipsite de elementul care s-atragă şi, mai ales, cu care să ne identificăm cu toţii ceilalţi mândri cetăţeni. Dar e doar o părere…

În Piaţa Unirii din Iaşi, vârsta a treia se-nghesuieşte, de la 9 dimineaţa, la tradiţionalul concert de muzică populară. Acuşi (pe la 12) s-aşteaptă împărţirea bucatelor tradiţionale materializate-n în 7500 de porţii de fasole cu cârnaţi. Iar pe la cele mai importante posturi de televiziune se discută cum Băsescu n-a dat mâna cu Ponta…

În frig, prin cartier, la câteva geamuri flutură tricolorul spânzurat pe sârmă…

Suntem un popor cam trist, nu vi se pare?

Articole pe aceeasi tema:

3 Comentarii

  • Raspunde Mâzgălica 1 decembrie 2013 la ora 13:16

    În mod sigur românii de azi formează un popor trist, nici nu știu ce motive de bucurie ar mai avea….
    Dar mai mult decât tristețea, mă deranjează resemnarea. Poate e timpul să schimbăm ceva, noi să ne schimbăm modul în care gândim…

  • Raspunde -Escu 1 decembrie 2013 la ora 21:01

    Si totusi sa fi vazut ce era in seara asta pe Stefan cel Mare si in Palas !! Pe de alta parte, 23 august, sau ma rog, o zi de primavara-vara era mai potrivita. Avea malt farmec, dar tu erai…adica nu erai, dar parintii tai stiu. 🙂 Acum , frig, timp urat…dar tot ma duc la un gratarpana de Craciun! 😉

  • Raspunde Alexandra Bohan 4 decembrie 2013 la ora 22:25

    Mâzgâlica, eu nu sunt un om resemnat, dar mărturisesc că uneori îmi vine mult prea greu să lupt cu toate convenţiile sociale, cu toate barierele pe care ni le aşezăm singuri în cale, cu toate mentalităţile defecte. Dar, fiecare suţ e un pas înainte. Iar sărbătoarea asta a trecut, viaţa a continuat mai departe şi, între timp, poate lucrurile se vor schimba şi-n bine. Nu avem de unde să ştim dacă nu încercăm iar, şi iar, şi iar…

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.