Jurnal

I ♥ Valentine’s Day!

9 februarie 2014

LT-Valentine-Bugs-BunnyŞtiu că eu ar trebui să fac parte din categoria femeilor singure şi îmbufnate care propagă un curent anti-Valentine’s Day pe data de 14 februarie (mi s-a spus, deci cred că asta se aşteaptă de la mine), dar, sinceră să fiu, anul ăsta nu prea-mi vine să joc această carte a, nu ştiu cum să-i zic, prefăcătoriei, cred. Pentru că, până la urmă, în adâncurile noastre, mai toate (dar nu-i bătut în cuie!!!) ne dorim să avem pe cineva care să ne cumpere ursuleţi de pluş (eu aş prefera un iepuraş sau un elefănţel, dar nu e problemă), flori frumoase (trandafiri roşii, mai exact, sau, mă rog, mie-mi plac zambilele), care să ne invite la cină (nu la fast-food) şi care, într-un impuls de moment, să ne înşire şi vreo două cuvinte romantice, ca să fie tabloul conturat gingaş până la ultimul detaliu.

Aşa că am decis să scriu, în avans, un articol frumos şi pufos, fără prea mult roz, în  care vă spun, pe scurt, cam atât: I (just) love Valentine’s Day! Pur şi simplu.

Şi-acum să justificăm.

Până la urmă, e o sărbătoare a iubirii. E o zi în care lumea-şi aminteşte mai mult că iubeşte, şi în care îşi (poate) permite, în cadrul unor circumstanţe încurajatoare, să se manifeste mai zgomotos şi mai romantic ca oricând. E o zi în care universul se-mbracă-n nuanţe dulci de roşu şi în care cuvintele frumoase vin de la sine. E o zi în care lumea se iubeşte mai tare (sau, cel puţin, acesta-i rostul primordial) şi, în spiritul mitului american, se afişează mai cu foc, sărbătorind libertatea aceasta sublimă a vremurilor noastre care ne permite cu generozitate să nu ne mai ascundem iubirile doar pentru că ele contravin legilor vremii.

Aşa că… de ce ne-am feri să sărbătorim iubirea? De ce ar trebui să ne-aşezăm de-a curmezişul drumului? De ce ar trebui să pretindem că nu ne place când, de fapt, tânjim din toţi porii să sărbătorim ca ceilalţi? Pentru că suntem singuri? Pentru că universul nu ne-a hărăzit jumătăţi până la această dată? Pentru că… de ce?

Nu. Nu mai merge aşa.

Aşa că sfatul meu e să profitaţi de ziua asta. Iar dacă n-aveţi cu cine, cumpăraţi un colţ de pâine, înmuiaţi-l în nişte lapte cald şi hrăniţi un căţeluş singur. Probabil că o să vă lingă pe mână, iar ăsta va fi unul dintre acele gesturi dulci pe care o să vi-l amintiţi multă vreme de-acum încolo. 🙂

Sau, puteţi să vă cumpăraţi singuri ceva drăguţ (de pluş, poate). Până la urmă, a-ţi aminti, din când în când, că te iubeşti pe tine e tot o dovadă de dragoste care merită să nu treacă neobservată.

Deci Valentine’s Day e de bine, da?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.