Jurnal

Cer prea mult?

16 martie 2014

you_had_me_at_hello_by_justlisten325Îmi plac oamenii politicoşi. Îmi plac oamenii amabili. Îmi plac oamenii care zâmbesc şi-mi plac oamenii care nu se zgârcesc la formulele de politeţe.

Cu toate astea, pot să-nţeleg figuri şi zile mohorâte.Pot să pricep că poate interlocutorul meu are o zi proastă şi nu catadicseşte să-mi zâmbească. Pot să-nţeleg când nu mi se răspunde la „Mulţumesc!”, pot să-nţeleg când mi se răspunde la salut cu jumătate de gură, pot să-nţeleg priviri care-mi relatează, explicit, o lipsă cruntă de cooperare şi „n-am chef”-uri răzleţe. Dar nu pot să-nţeleg, nici în ruptul capului, de ce oamenii care pretind atât de multe de la viaţă nu-s în stare să ofere atât de puţin cum ar fi un salut, spre exemplu.

N-aş fi înţeles ce înseamnă această lipsă de răspuns dacă n-aş fi păţit, în repetate rânduri, să-mi stea bună dimineţile-n gât. N-aş fi înţeles, dacă n-aş fi primit tăceri în loc de răspunsuri cordiale la „bună ziua”, „bună seara”, „o zi frumoasă”. Iar dacă iniţial mi s-a părut că doar mi se pare, ulterior am constatat că acest prost obicei e destul de răspândit printre oameni care, ce să vezi, se simt foarte oropsiţi de soartă pentru că ei, nu-i aşa, merită mult mai mult decât oferă…

Un tip cu care am interacţionat de câteva, nefericite ori pe facebook şi cu care n-am reuşit să ajungem la un punct comun m-a abordat într-o seară formulând, sec: „o întrebare.” Nu m-am putut abţine, aşa că l-am apostrofat, spunându-i „salut şi ţie!”, acceptând totuşi să-i lămuresc, foarte scurt, şi foarte la obiect, deşi fără argumente detaliate, curiozitatea. Concluzia lui a fost că, se pare că dacă nu salută, nu primeşte răspunsuri decât expeditiv, aşezat într-o formulă care trebuia, probabil, să mă facă să mă simt prost. Vorba aia, cum de mi-am permis?…

Altă dată, persoane care pretind constant şi care nu se sfiesc să arate că au funcţii alese, studii superioare şi minţi şcolite pe la instituţii celebre, m-au privit lung şi mut atunci când mi-am permis să-i salut pentru că un context nefericit a făcut să interacţionăm doar preţ de-un salut şi-atât, deşi intenţia mea a fost pur protocolară fără alte cereri suplimentare.

Nu îmi plac oamenii care n-au un minim de bun-simţ. Nu-mi plac oamenii care nu ştiu să salute, dar care ştiu să-ţi explice că, de fapt, ei sunt superiori multor oameni de pe planetă, pentru că au potenţial, pentru că pot, pentru că fac şi dreg şi ştiu, dar care se auto-trădează cu fiecare dovadă de proastă creştere atât de manifestă.

Dar poate că cer eu prea mult.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Florin Marius 24 martie 2014 la ora 19:57

    Imi plac oamenii politicosi, dar nu imi plac oameni care le sta pe inima atunci cand nu ii vezi nu le zici bune, pentru ca esti prea grabit, sau pentru ca el este in curte iar tu afara si nu il poti vedea:).
    Ti se pare cei care iti fac morala din asa ceva a fi oameni politicosi:D?

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.