Jurnal

Primăvara la piaţă

29 martie 2014

verde… e foarte verde.

Aproape că uitasem asta, pentru că, de cele mai multe ori, orarul meu mă trimite în locul cu pricina doar seara târziu, când tarabele şuieră a pustiu, iar marfa e dusă, strânsă, acoperită şi ascunsă. Iar eu mă mulţumesc cu ce găsesc sau, mă rog, mă mulţumesc să strâmb din nas şi să cumpăr din supermarket, unde luminile şi cantităţile (nu întotdeauna şi varietăţile!) îmi permit să fac alegeri mai apropiate de ce mi se pare că mi-aş (mai) dori să mănânc.

Recunosc, pentru că am avut un episod ceva mai nefericit săptămâna asta când pe post de mic-dejun am mâncat doar o salată şi-atât (iar două ore mai târziu m-am trezit ameţind, albă toată la faţă…), ceva m-a făcut să mă feresc să mai mănânc doar salate şi crudităţi. Însă cum socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă, iar mama n-a reuşit azi să-şi îndeplinească sarcina cu aprovizionatul, task-ul a căzut pe capul meu matinal, vinovat de trezitul prea dimineaţă în această zi superbă de sâmbătă. Aşa că, neavând încotro, m-am dus.

Nu-mi amintesc ultima dată când am văzut piaţa atât de plină… de marfă! Peste tot, verdele a-mpânzit tarabele. Miroase sublim a proaspăt, a salate, netede sau creţe, recent culese, a zarzavaturi care defilează mândru pe mese. Miroase a ridichi nebune, a ceapă înaltă şi imaculat de albă, a spanac nebun de verde şi a mărar fragil şi fin.

Miroase-a pătrunjel şi-a de toate, miroase-n piaţă a primăvară demenţială, şi proaspătă, şi stropită cu apă, ca să nu se usuce, sub ochii trecătorilor care nu ştiu ce să cumpere, de unde să cumpere şi unde să-şi mai aşeze marfa pe care-ţi vine s-o admiri şi nu prea s-o mănânci, de proaspătă ce-i, de ochioasă ce e…

Primăvara-n piaţă e verde. Şi, dacă n-aş fi aşa de conştientă că ne trebuie toate anotimpurile-ntr-un an, mi-ar plăcea să fie primăvară mereu, să fie legume proaspete mereu, să mâncăm aşa fresh şi proaspăt şi natural mereu şi să fim, inevitabil, tineri de-a pururea şi mereu.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Elena.B. 29 martie 2014 la ora 11:47

    Și mie îmi place să fac piața dimineața.Oameni simpli, țărani care vin de cu vreme și își înșiră tarabele, care au marfuri proaspete, culese si transportate cu grijă, moldoveni care încă mai au pământuri netratate chimic- cum sunt toate hectarele occidentale de pe care se cultivă tot ce gasim în supermarcheturile urbane.Culeg ce e mai verde, mai bun, mai proaspat si mai frumos din piață(mai puțin comentariile tinerilor needucați)! Sunt si flori chiar!:) ori o zi începută cu un „cos de vitamine” si un buchet de flori de sezon în mână promite a fi indubitabil una extraordinar de bună că îți vine să te îndrepți spre casa bătând din tălpi. La piață e ca în grădină din copilarie:găsești ce vrei și nu plătești mult.
    p.s.good post blondo!!:)>:D<

    • Raspunde Alexandra Bohan 29 martie 2014 la ora 11:50

      Mulţumesc, Elena! E adevărat, uitasem de flori, dar astăzi, în ideea de-a fi cât mai eficientă, am sărit peste rafturile îmbobocite de culori. Dar e şi mâine o zi… de week-end! Îmbrăţişări!

    Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.