Carte

Acordă-mi acest vals, Zelda Fitzgerald

3 mai 2014

978-973-689-606-6.3dMi-a plăcut foarte tare romanul Zeldei Fitzgerald. Comparat cu Blândeţea nopţii a lui F. Scott Fitzgerald şi considerat a fi chiar o replică a acestuia, volumul Zeldei prezintă povestea a doi americani ambiţioşi derulată pe acelaşi fundal al luptei pentru împlinirea visului american, laitmotivul anilor 1920.

Romanul Zeldei este o poveste care curge domol, spre deosebire de volumele soţului, către un final fericit, cu accent pe evoluţia -şi, totodată, zbuciumul- personajului feminin, motiv pentru care a şi fost considerat o replică la romanul soţului său, unde personajul feminin, Nicole, seamănă izbitor cu Zelda (mai ales datorită problemelor de natură psihiatrică). Totuşi, nu pot să nu remarc diferenţele vizibile ale istorisirii şi spiritul povestirii, care insuflă cititorului, pe alocuri, câte-o notă optimistă, deşi întreaga acţiune este redată într-o manieră autentică, marcată evident prin dezamăgiri, şi căderi, şi greşeli, aspecte care fac parte din viaţa oricărui om, la urma urmei.

Alabama, de mică, se remarcă prin firea ambiţioasă şi neastâmpărată, uşor revoltată împotriva rigorilor vremii. Ulterior, îl cunoaşte pe David, un soldat cu ambiţia de a deveni pictor, şi se căsătoreşte cu el. Ei pleacă să-şi facă un drum al lor, departe de casa părintească, şi o vreme încearcă toate distracţiile vremii, traduse prin petreceri fastuoase care îi conduc pe marginea unei prăpăstii financiare. Dar lucrurile se schimbă uşor când Alabama rămâne însărcinată, iar ei decid să se mute, cu gândul de a face economie şi de a-i oferi, totuşi, copilului un mediu propice creşterii sale.

După o perioadă în care David cunoaşte succesul în lumea artiştilor vremii, iar recompensele financiare îi ajută pe cei trei să-şi ducă mai departe traiul, Alabama experimentează un sentiment de neîmplinire profesională care o determine să-şi găsească o ocupaţie. Astfel, ea se apucă de balet la o vârstă mult prea înaintată pentru un astfel de hobby şi, brusc, universul ei pare să graviteze doar în jurul acestei pasiuni. Aşa ajunge, treptat, să-şi neglijeze soţul şi copilul, şi chiar şi viaţa socială, dedicându-se trup şi suflet baletului şi ţelului de-a deveni o balerină foarte bună.

Însă, până la urmă, după o perioadă în care constată că viaţa trece pe lângă ea, într-o manieră lipsită de orice control, ea renunţă şi se-ntoarce în sânul familiei, unde se-ncheie, fericit, povestea.

Nu pot să nu remarc numeroasele paralele cu viaţa cuplului Scott-Zelda. Nu pot să nu remarc asemănările, deosebirile şi, printre rânduri, dorinţa de-a fi salvat cuplul de la propria degradare, cea care constituie laitmotivul romanelor lui F. Scott Fitzgerald, ceea ce face ca volumul Acordă-mi acest vals să fie un vis frumos, neîmplinit sau o poveste despre cum ar fi putut să fie.

În ceea ce priveşte stilul cărţii, am remarcat două aspecte. Primul ar fi acela că, uneori, planurile se schimbă atât de repede şi se succed cronologic fără ca acest fapt să fie marcat de capitole, paragrafe sau alte însemne grafice, încât uneori e dificil să-ţi dai seama care e fraza care te-a purtat peste timp, ca o punte scurtă ce leagă două ţărmuri. E ca şi cum aş fi încercat să separ gălbenuşul de albuş şi, într-o clipă de neatenţie, aş fi scăpat gălbenuşul peste albuşul separat cu atâta grijă. Un alt aspect demn de notat este acela că, pe alocuri, cartea conţine sfaturi de viaţă, încă valabile, încă utile. Aşa că, dacă eşti atent şi pe fază ca să ţi le notezi, citind romanul spre propria desfătare a sufletului, s-ar putea să iei şi nişte lecţii care, fie vorba între noi, nu strică. Cel mult ar putea să-ţi trezească nişte idei.

În concluzie, mie mi-a plăcut cartea. Se citeşte uşor şi merită, chiar dacă nu vă pasionează neapărat cuplul din spatele condeiului care se oglindeşte, atât de fidel, în cărţile iscălite sub emblema visului american.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.