Carte

Cei frumoşi şi blestemaţi, F. Scott Fitzgerald

10 mai 2014

ceifrumosiCei frumoşi şi blestemaţi este unul dintre romanele mele preferate pentru că redă, într-o manieră fidelă, portretul unor oameni care, aparent, au toate şansele să reuşească în viaţă. Sunt frumoşi, plini de viaţă şi de entuziasm, au un sac de vise de-mplinit şi, aparent, au toată ambiţia necesară ca să le şi transforme-n realitate, bucată cu bucată. Şi totuşi…

Romanul se-nvârte în jurul cuplului Gloria-Anthony, o altă oglindire a cuplului Zelda-F.Scott Fitzgerald. Ea e plină de energie, e veselă, iubeşte petrecerile şi viaţa şi-i place să trăiască în admiraţia celorlalţi. El e un scriitor buimac în devenire, care depinde financiar de averea bunicului, cu ambiţii şi dorinţe, care se-ndrăgosteşte de ea. Cei doi se căsătoresc -el, dintr-o dragoste prea mare, ea, pentru că e-ndrăgostită şi pentru că zilele alături de el ar putea să fie exact aşa cum şi-o imaginează- şi, o perioadă, viaţa lor curge încet, între petreceri şi prieteni, între ieşiri şi distracţii, între dorinţele puternice de a-şi trăi viaţa până nu e prea târziu şi, desigur, între aşteptări chinuitoare care să îi facă posesorii averii bătrânului care, până la moartea sa, le oferă doar sume modice cu care să poată supravieţui.

Lucrurile se complică atunci când, luaţi de valul petrecerilor, cad în patima alcoolului (mai întâi pentru că e amuzant, iar apoi pentru că e necesar), fondurile lor par să se termine şi, odată cu asta, şi prietenii par să-i uite. Însă evenimentul care răstoarnă cu adevărat situaţia este o vizită inopinată a bunicului aflat în pragul morţii care-i descoperă pe Anthony şi Gloria într-o postură ruşinoasă, şi anume în pragul unei beţii tumultuose, fapt care-l convinge pe bătrân să-şi schimbe testamentul şi să-i lase fără niciun ban.

Acţiunea romanului urmăreşte eforturile disperate ale cuplului de-a ajunge din nou la strălucirea ulterioară şi lupta pentru recuperarea averii pe seama unei contestaţii asupra noului testament al bătrânului care lasă totul valetului, luptă care durează, parcă, la nesfârşit, timp în care cei doi se pierd, treptat, unul de altul: Anthony se afundă din ce în ce mai tare în alcool, iar Gloria încearcă să revină la strălucirea de-altădată, independent de gândurile şi deciziile soţului.

Finalul cărţii aduce cu sine declinul personajului masculin care îşi iese din minţi odată cu intrarea în posesia averii, fapt care o propulsează pe Gloria înapoi în lumea bună, întrucât ea e singura capabilă să gestioneze banii primiţi.

Din punctul meu de vedere, e o carte foarte bună, care oferă, pe tavă o lecţie universală, dureroasă: dacă nu munceşti, orice dar al geneticii e în zadar. Frumuseţea-i trecătoare şi, dacă o laşi să se risipească fără a o fructifica în scopuri care să-ţi aducă beneficii mai târziu, rişti să o pierzi fără folos şi, odată cu ea, rişti să te pierzi şi pe tine.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.