Carte

Care pe care: femei şi bărbaţi, Alice Năstase, Aurora Liiceanu

13 iulie 2014

care_pe_care_462368907„Care pe care” e o carte care te lămureşte şi te încurcă. E o carte care te închide şi te deschide. E o carte care te întunecă şi te luminează.

Stilul celor două autoare, aşezate una lângă alta, text lângă text, te fac să priveşti din două perspective dulci-amărui două feţe ale iubirii după care tânjim atât de parfumat, de frumos şi de splendid, în zilele de astăzi.

Alice Năstase e autoarea care visează şi care iubeşte. E omul care suferă, care trăişete şi descrie în metafore lumeşti o faţă a iubirii în care unul (ea) dă mereu, şi celălalt se mulţumeşte doar să primească, revoltându-se uneori sufocat, alteori plictisit, de splendida banalitate a amorului descris, trăit, muncit şi trudit zi de zi, clipă de clipă, dincolo de nevoile absurde ale libertăţii pe care le încearcă, mereu, doar cei care nu mai iubesc şi caută pretexte să fugă de-acasă. În eseurile lui Alice, iubirea e pretutindeni: la restaurant, în bucătării în care concubine nepricepute se străduiesc să-şi îmbie bărbatul cu delicateţuri ispititoare, în dormitoare cu cerşafuri reci de partea cealaltă în nopţile în care adoratul e sechestrat sub cheia nevestei, în nopţile pline de aşteptare şi de chin şi de dilele care sfârşie.

La Aurora Liiceanu, lucrurile se aşază altfel. Sub lupa fenomenelor explicate din punctul de vedere al psihologului, dragostea are feţe şi explicaţii şi nu întotdeauna soluţii. Se ridică probleme, se întorc exemple şi situaţii pe toate părţile şi se lasă cititorul să răspundă cu propria raţiune ori inimă. Recunosc, uneori, exerciţiile sunt nemiloase. Alteori, ele deschid răni adânci. În alte cazuri, ele nu aduc nimic cititorului, pentru că n-a trăit o asemenea tortură. Dar sunt lucruri care se petrec în jurul nostru şi asta m-a făcut să mă-ntreb ce-o fi, până la urmă, iubirea, şi dacă nu ar fi mai înţelept, ca să scap de atâtea întrebări la care nu par să găsesc răspuns, să mă scutur de ea, ca de-o haină veche şi ponosită pe care s-a-ncâlcit praful veacurilor mucegăite.

O recomand pentru nopţi cu lună frântă sau doar ciobită, dar cu inima-ntreagă, în care e nevoie de revelaţii şi avertizări, în caz că dezastre stau să vină, ori fericiri stau să erupă. Doar aşa, preventiv.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.