Carte Filme

The fault in our stars, cartea şi filmul

7 iulie 2014

the_fault_in_our_starsThe fault in our stars. Sub aceeaşi stea. Filmul şi cartea. O poveste despre moarte, o poveste despre dragoste. Un film care te dă peste cap şi care te face să plângi cu sughiţuri. Un film care te poartă prin adolescenţa modernă, otrăvită de diagnostice nemiloase care nu lasă loc de prea multă viaţă în suferinţa-i apăsătoare. E un film despre durere şi despre iubirea trăită intens. E un film despre viaţa care se scurge mult prea repede şi despre piedici care nu pot fi învinse mereu. E un film despre metaforele cu care începe –chiar şi-atunci când nu te-aştepţi!- dragostea, despre zvâcul tinereţii care pâlpâie pe marginile unor prăpăstii nemiloase, e un film în care n-am vrea, cu niciun preţ să ne (re)găsim, pentru că-i lipseşte cu desăvârşire happy-end-ul după care râvnim cu toţii.

De regulă, procedez cronologic. Citesc conştiincios cartea şi, ulterior, critic filmul. Dar de data aceasta nu mi-a ieşit, o împrejurare fericită ducându-mă întâi la film, unde mi-am consumat stocul de lacrimi adunat sârguincios în suflet în ultima perioadă de agitaţie şi zbucium.

Cert e că mi-a plăcut extraordinar de tare. Ştiu că e ficţiune, ştiu că e un love story modern, însă cartea aceasta mi-a adus mie un strop de speranţă aşa, ca de-nceput de vacanţă. Se citeşte uşor, n-o mai laşi din mână, şi, după ce-o termini, e cumva imposibil să nu meditezi la fapte, la metafore, la povestea în sine, atât de tulburătoare în toată splendoarea ei efemeră. Şi, desigur, e inevitabil să-ţi analizezi puţin viaţa şi să-ţi dai seama că, de fapt, ţi-e foarte bine aşa, cu prezentul tău fără cancer, cu adolescenţa sublimă a gândurilor nărăvaşe, cu trecutul, cu familia, cu prietenii, cu prezentul.

Pentru că, de fapt, cancerul e o treabă foarte cruntă. Şi pentru că moartea e dureroasă. Şi pentru că dragostea e intensă, mai mult decât orice alt lucru, atunci când nu ţi-a mai rămas decât un strop de viaţă de trăit. Şi pentru că ar trebui să ne amintim mai des să trăim frumos, decât să ne strofocăm absurd să îndeplinim nişte ţeluri care nu-s ale noastre.

The fault in our stars. Sub aceeaşi stea. Pentru că toate gândurile noastre au fost, măcar o dată, „stele pe care nu le-am putut aduna în constelaţii„.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.