Jurnal

Nu ştiu să merg pe bicicletă

20 septembrie 2014
Nu stiu sa merg pe bicicleta

Nu stiu sa merg pe bicicleta

Prima oară când am refuzat o invitaţie în parc, cu bicicleta, nu mi s-a părut nimic anormal în a declara, deschis şi jovial (cum o fac de obicei), că nu știu să merg pe bicicletă. Dar, pe măsură ce astfel de invitaţii s-au tot îmbulzit în ultima perioadă în viaţa mea, am început să mă simt din ce în ce mai prost din cauza acestui fapt, mai ales pentru că reacţiile oamenilor, la această mărturisire, sunt din ce în ce mai diverse.

„Cuuuum? Nu ştii să mergi pe bicicletă?” am fost certată cu foc atunci când am rostit, foarte şoptit, foarte spăşită, a mia oară, argumentul care-mi susţine, cu fidelitate, refuzul îndârjit. Şi asta m-a trezit, într-o dimineaţă care prevestea o duminică splendidă pentru pedalat, şi m-a făcut să-mi ridic nişte semne de-ntrebare pe care să le aşez, în cercetările mele, unde altundeva, dacă nu pe blog?

Pe de o parte, mă bucur că în viaţa mea există mulţi oameni care acordă sportului o importanţă deosebită. Dar, pe de altă parte, refuzul meu bazat pe faptul că nu mă pot încadra în grupul celor care pedalează pentru cauza sănătăţii sau a mersului sau a oricărui alt demers civic, mă face să mă simt ciudat. Foarte ciudat, de fapt. Mai ales când sunt certată prieteneşte, cu blândeţea aceea confortabilă care te face să te simţi mai prost decât dacă ai primit un veritabil şut în partea dorsală a gândurilor.

Dar dincolo de teoriile pe care le tot născocesc şi dezbat cu mine însămi, mie-mi rămâne problema. Nu ştiu să merg pe bicicletă. Şi o declar dechis şi senin, pentru că nu sunt convinsă, nici în cele mai profunde visuri ale mele, că acum aş mai putea învăţa să merg pe bicicletă. Îmi lipseşte curajul şi, probabil, şi determinarea. Mi-e frică de mor să nu cad şi, mai mult decât atât, gândul că echilibrul în viaţa mea e doar o iluzie mă frământă într-atât încât prefer să evit urcatul pe două roţi, doar ca să nu-mi confirm, a câta oară?, faptul că am o problemă pe care n-am reuşit, de aproape 20 de ani, să mi-o rezolv.

Nu ştiu să merg pe bicicletă. Nu alerg, nu trag de fiare, nu transpir prin săli de fitness. Dar merg pe jos şi n-aş da pe nimic plimbările, uneori domoale, alteori grăbite. Şi, apoi, îmi place să dansez, şi-mi place atât de tare, încât, dac-aş putea, aş străbate toate drumurile din viaţa mea balansându-mă uşor, dintr-un pas în altul, dintr-o piruetă-n alta, dintr-un salt graţios în altul. Pur şi simplu.

Nu ştiu să merg pe bicicletă. Dar mă consolez cu gândul liniştit că, oricum, nu le putem avea, în viaţă, pe toate(-odată).

Foto: https://www.stocksy.com/45549

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

  • Raspunde Dragos 21 septembrie 2014 la ora 9:32

    Presupun că cel puțin una dintre reacțiile celor care te-au invitat a fost propunerea de a te învăța să mergi pe bicicletă. Cred că e o chestiune de timp până vei accepta. Vei descoperi cu uimire că plimbările cu bicla pot fi domoale și liniștite, dar și energice și să necesite mișcări haotice ori foarte precise desprinse din diverse stiluri de dans. Eu aștept să mă inviți tu la o ieșire cu bicicleta. 😛

    • Raspunde Alexandra Bohan 21 septembrie 2014 la ora 10:50

      Dragoş, da, reacţia şi invitaţia au fost, dar şi aici persoana cu pricina a ezitat, a promis că-mi arată şi mă-nvaţă, dar nu pe bicicleta personală, ceea ce m-a făcut să cred că sunt predispusă la un dezastru, aşa că am dat înc-un pas înapoi, spre renunţare. Dar dacă reuşesc să învăţ, promit că te invit.

  • Raspunde Violeta 27 septembrie 2014 la ora 23:34

    Ca nu stii sa mergi pe bicicleta nu-i problema, zic eu. Dar e musai sa inveti. Si asta cat mai repede posibil. Nu stii niciodata cand ai ocazia sa faci o astfel de plimbare cu cei mai dragi oameni tie. Si trebuie sa stii, ca doar n-o sa alergi pe langa bicicletele lor.

  • Raspunde Alexandra Bohan 29 septembrie 2014 la ora 9:00

    Violeta, am tot incercat, si am cazut de atatea ori, ca mi-e groaza numai la gandul ca as putea iarasi sa cad, daca as mai indrazni sa sper la o reusita, macar… Deocamdata, solutia la problema asta e refuzul. Cine stie, poate nu a venit inca momentul meu… pe bicicleta!

  • Lasa un raspuns