Jurnal

Vacanţa de toamnă

15 septembrie 2014

stock-footage-autumn-city-parkLa început, am tânjit după începutul de şcoală de la 15 septembrie. 2 ani la rând mi-a fost peste mână şi, mai ales în primul an de facultate, simţeam că nu-mi găsesc locul pe lume, de parcă cineva, răuvoitor, m-ar fi lăsat pe dinafară. La liceu începuse activitatea. La facultate nu ştiam ce mă aşteaptă. Prinsă între două lumi, între două etape, între două valuri ale unui necunoscut aşteptat, totuşi, cu mare entuziasm, am experimentat o stare ciudată de care m-am scuturat cu greu, într-un târziu zăpăcit şi-ntortocheat.

Acum, însă, m-am obişnuit cu ideea. Mă uit pe geam dimineaţa şi văd cârduri de elevi care se duc la şcoală, în timp ce eu îmi beau cafeaua pe balcon de unde văd cum mai cade, încet, câte-o frunză. Mi-e dragă toamna, şi mi-s dragi zilele astea asta, trăite în tihnă şi-n ultimul strop de vacanţă, şi nu pot să nu spun cât de mult savurez perioada asta de călduţ şi parfumat, singură acasă, printre atâtea culori şi zâmbete.

Lecturez cu drag şi zâmbesc cu spor. Îmi multiplic cheful de muncă răsărit, parcă, de nicăieri (sau din ceaşca de cafea?) şi fac piruete pe parchet, inventând poveşti care se petrec doar în anotimpul în care natura se-mbracă-n culori.

Pentru mine e toamnă şi e vacanţă, în plin septembrie zemos şi dulce. Şi e-o aşteptare către un nou început -începutul meu!- pentru care nu a sunat încă niciun clopoţel gingaş şi zglobiu.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.