Carte

Hoţul de cărţi, Markus Zusak

28 octombrie 2014

hotul-de-carti_1_fullsizeHoţul de cărţi e volumul care m-a determinat pe mine să urăsc iarna şi mai tare, pentru asocierile ei cu un şir nesfârşit de morţi. Însă e şi cartea care mi-a reamintit că, într-adevăr, cuvintele vindecă şi, uneori, chiar salvează, amânând sfârşituri care, altfel, s-ar ivi mult prea devreme.

Hoţul de cărţi e o poveste frumoasă, care o aşază-n prim plan pe Liesel, o fetiţă care se maturizează mult prea devreme pentru vârsta-i fragedă, adolescentină. Plasată temporal în epoca Germaniei naziste, firul epic urmăreşte evoluţia lui Liesel în lumea cărţilor şi-a războiului, şi contactul acesteia cu moartea care pare să o înconjoare cu tot felul de ocazii, până la întâlnirea finală a celor două entităţi, ea şi Moartea…

E o lectură antrenantă, pentru oameni puţin mai mari, care pot să-nţeleagă şi să reziste la descrierile pline de frigul care-ţi pătrunde, pe nesimţite, până-n măduva oaselor. E o lectură care te face să te zvârcoleşti de frig şi să tremuri de frică, e o lectură care te ţine cu atenţia trează şi urechile ciulite la zgomotele de avioane şi alertele bombardamentelor. Şi, da, e o lectură care te face să răsufli uşurat că tu eşti aici, sub plapumă, în siguranţă, şi nu acolo, unde, uneori, se dezlănţuie bucăţi înfricoşătoare de Iad care îngheaţă şi sfărâmă. Şi ucide.

Hoţul de cărţi. O lecţie de viaţă şi de lectură. O poveste despre pierderi şi despre iubire. O scriitură despre lucruri pe care îţi e cam greu să le-nţelegi, pentru că nu le-ai trăit, oricât de deschis la minte ai fi. O istorisire despre cuvinte şi înţelesuri, despre importanţa şi puterea cuvântului şi despre lectura care alină şi vindecă.

Şi, nu în ultimul rând, e una dintre recomandările mele. Pentru cei care se ştiu cu sufletul tare.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.