Jurnal

Dragă jurnalule,

8 noiembrie 2014

smart-booksStau ghemuită-ntr-un scaun, sub lampa care luminează economic doar aşa, câte-o rază plăpândă. Dau pagina unei cărţi noi, care miroase-a tipar toxic şi proaspăt şi mai sorb, mecanic, o gură de ceai de-acum aproape rece, în timp ce mai şi casc, uneori, sub tic-tac-ul pe care nu-l aud al orelor care trec razant pe lângă mine. Undeva, într-un difuzor, cântă ceva romantic, drăguţ, din care disting doar un beat, un ritm dulce şi liniştitor, rod al unei iubiri improbabile, ceva.

Mă gândesc uneori că e greu să fii original, într-o epocă în care avem de toate şi-n care alţii, înaintea noastră, au inventat şi-au distrus tot ce-au putut. Şi asta mă face uneori să mă simt ca un simplu pion pe-o tablă ciudată de şah în pătrăţelele cărora stau nu alternanţe alb-negru, ci cuvinte îngrijorate, mai ales atunci când pretind că inventez metafore noi pentru gânduri care bântuie, probabil, generaţii întregi cărora le-a lipsit timpul suficient de potrivit ca să se oprească şi să le scrie undeva. Ce risipă, nu-i aşa?

Mai dau o filă. Din playlist se-aude Gloria Gaynor, I love you, baby, şi eu, fără chef, iubesc să mai citesc un rând, şi-mi pare că viaţa nu-i decât o mare-ncâlceală, care nu funcţionează niciodată (chiar niciodată!?…) după reguli şi protocoale. Însă probabil că şi-ntâmplarile astea îşi au rostul lor nedibuit, îmi zic sorbind înc-un strop din ceaşca dezaburită -şi, în curând, şi dezlocuită- de ceai, în care caut, din priviri, printre umbre, o explicaţie, un semn, un simptom, ceva care să mă lămurească. Însă eşuez garantat, îmi stă în cale o felie fiartă şi răcită de lămâie înroşită pe care nu ştiu s-o traduc în cuvinte, aşa că abandonez ceaşca într-o chiuvetă şi mă-ntorc în colţul meu de cameră cu tornade mute şi dileme care se zbat să evadeze.

Mă gândesc că, totuşi, gândesc cam mult pentru o seară de repaus, dar o fi de la vreme, de la frunzele care mor, de la vibraţia splendidă a lunii pline şi rotunde care se ascunde, în revarsarea ei deplină, pe cealaltă parte de stradă, care, ce nenoroc!, se-ntâmplă să nu fie chiar strada mea.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.