Jurnal

Nu toată lumea e fericită de sărbători

24 decembrie 2014

Sad-ChristmasMi-aş dori, extraordinar de mult mi-aş dori să pot să scriu un text despre cum e să fii mega-fericit de sărbători. Despre oamenii care zâmbesc şi fac shopping. Despre toţi îndrăgostiţii care se ţin de mână şi se plimbă prin parcurile înzăpezite splendid şi luminate difuz în amurg. Da, lucrurile astea există. Şi da, e minunat să crezi şi să scrii despre ele. Doar că ele nu sunt valabile pentru toată lumea, motiv pentru care, nu ştiu de ce, accentul care cade pe ele nu face mai bine, ci, dimpotrivă, mai rău, acutizând toate simptomele existente ale nefericirii.

Da, ştiu. Oamenii care sunt nefericiţi de sărbători, sunt tot ăia care, în esenţă, sunt nefericiţi tot anul. Oamenii care-s singuri de sărbători, sunt, majoritatea, tot singuri, tot anul. Oamenii care se simt într-un fel sau altul (rău), probabil că sunt aşa de ceva vreme. Şi… ce? De ce ne-am sinchisi de ei tocmai acum? Pentru că, într-un fel sau altul, fără să pot să-mi explic de ce, sărbătorile reuşesc să răsucească, lent, cuţitul în carne vie, să pună sare pe plăgi, să zgândărească răni care nu s-au cicatrizat încă, răni care dor şi care ustură. Şi, în principiu, oricine a avut în viaţa asta măcar o julitură, ştie ce-nseamnă durerea. Doar că asta despre care vorbesc eu nu se vindecă aşa, c-o crustă. Pentru că sufletul are propria-i anatomie, care interferă, într-un mod caraghios şi dureros, cu tot ceea ce-nseamnă culoare şi zâmbet şi miracole de sărbători.

Scriu acest articol pentru că eu, una, acum ceva vreme, am capitulat. Nu mai cred în miracole. Nu mai sper că trăiesc pe strada pe care Moş Crăciun aruncă praf magic în Ajun, în drumu-i sinuos şi plin de peripeţii. Pentru că eu nu vând la mall la standul unde dragostea vine să cumpere parfumuri. Eu nu mă pierd prin aeroporturi aventurându-mă în călătorii care se termină cu îmbrăţişări dulci şi revederi aşteptate. Şi nici nu obişnuiesc să mă izbesc miracole în librării, eventual în cărţi pe care să le răsfoiesc la-ntâmplare, pentru că mi-au căzut, întâmplător, în mână.

În filmele de sezon, pe afişele vesel colorate, în reclamele emoţionante de pretutindeni, sărbătorile-s minunate. Mi-nu-na-te! Dar în viaţa reală, ştiu oameni care intră-n depresie de sărbători. Oameni care se-nchid în casă şi se uită la tv. Oameni care se luptă cu demonii interiori, şi care nu vor, nu pot, n-au nicio tragere de inimă să iasă-n lume, în lumea celor care plutesc în norişorul lor învelit c-o ghirlandă aurie doldora de fundiţe catifelate, pentru că simt că nu fac parte şi că locul lor nu-i acolo…

Nu toată lumea-i fericită de sărbători. Iar acest articol este despre cei care nu sunt, ca să ştie, dincolo de toate, că, paradoxal, nu sunt singuri(i)…

Dacă ți-a plăcut, dă mai departe!

Foto: http://www.kelownadivorce.ca/

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.