Carte

Pazea, se-ntoarce Mos Craciun!, Pascal Bruckner

14 decembrie 2014

Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! e o carte uşor sinistră, ca mai toate cărţile lui Bruckner, de altfel. Însă, pe de-o parte, îi dau dreptate. Copiii se schimbă, sărbătorile se schimbă, Moşul de ce-ar rămâne la fel?

Păzea, se-ntoarce Moş Crăciun! e o carte despre rutina obiceiului de-a naviga pe horn şi de-a aşeza cadourile sub pom, fără a mai avea, de multă vreme, sentimentul satisfacţiei meseriei de-a fi Moş Crăciun. E o carte despre consolarea bărbosului care-şi acceptă soarta şi care se plimbă, în fiecare an, în seara de 24 decembrie, aşa cum se duce, în fiecare dimineaţă, casieriţa de la magazinul din colţ la serviciu. Fără chef, plictisită, lipsită de orice motivaţie.

Moş Crăciun e gras şi blazat. E plictisit şi nu are chef. E consolat şi se-nvârte prin lume fără nici un dram de recunoştinţă. Nu mai poate ţine pasul cu tehnologia, are senzaţia că oamenii mai mult îl urăsc decât îl iubesc şi-l aşteaptă, iar copiilor li se cam rupe de existenţa lui. Şi Moşu’ intră-n depresie. Mai ales când, într-o seară, se-ntâlneşte într-o casă Cu Roger Roger, un hoţ deghizat în Moş Crăciun care-l ispiteşte cu o gură de whiskey şi care-i provoacă adevăratului Moş Crăciun o beţie de zile mari, asigurându-i eşecul livrării programate şi, astfel, implicarea într-un scandal în urma căruia lumea-ntreagă îşi pierde, definitiv, încrederea-n el.

Întors în Laponia lui dragă, Moşul, la cei 500 de ani ai săi, pică într-o depresie cumplită în urma căreia ajung să-l mănânce, efectiv, moliile (vorba vine, în frigul cumplit de la Polul Nord…). Mizeria fizică ajunge s-o echivaleze pe cea psihică într-o întrecere a dezgustului care îndepărtează chiar cele mai înfundate nasuri. Asta până când ONU decide să ia atitudine. Nu se poate Crăciun fără Moş Crăciun. Dar cum să-l facem să se întoarcă?

Romanul trimite în calea degradării Moşului o echipă de „specialişti” care nu se sfiesc să facă uz de metode moderne prin care să-l determine pe Moş să-şi regăsească bucuria de a trăi. Moşul intră la dietă, face sport, învaţă Codul Bunelor Maniere şi se-apucă de afaceri. Se modernizează şi, într-un fel, se înrăutăţeşte văzând cu ochii, motiv pentru care următorul Crăciun se dovedeşte a fi un dezastru de proporţii mari care-i sperie pe copiii crescuţi în spiritul poveştilor cu bătrânul blând, nu cu unul plin de muşchi şi foarte materialist, alergând după recorduri şi lucruri făcute „de faţadă”.

Cartea e uşor macabră, însă descrie o traiectorie care ar putea fi reală, dacă, desigur, ar exista un Moş Crăciun. Însă, la finalul poveştii, aflând cum se termină istoria Moşului re-brand-uit, mai-mai că am zis Merci! că nu există aşa ceva, cu risc să se transforme într-un monstru, sub bagheta etichetelor lumii moderne şi-a tuturor metodelor inventate de tehnologie.

14.12.2014

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.