Jurnal

Despre dragoste, în luna februarie

18 februarie 2015

february-month-of-love-1V-am spus şi anul trecut, mie îmi place Valentine’s Day. Şi ştiu că, sub masca aceasta a ignoranţei şi-a lui „e un mare kitch, e o prostie, e comercial, e importat, e…, şi e…, şi e…”, se ascunde foarte bine o dorinţă acută de-a sărbători. De-a dărui şi de-a primi. De-a cumpăra şi de a surprinde. Şi, mai mult decât atât, de a iubi şi de a fi iubit.

Cei care militează împotriva acestui curent romanţios sunt, după mine, de două feluri: cei singuri, cărora atmosfera aceasta inimoasă le accentuează şi mai tare starea şi le generează sentimentul că nu aparţin nicăieri, nimănui şi cei care, din prostie, din blazare, din încăpăţânare, nu au chef să cheltuiască. Pentru că, nu-i aşa?, iubirea e tot anul, nu doar de Valentine’s Day, sau de Dragobete, sau de 1 Martie, sau de 8 martie, sau… de 1 iunie.

Să fim serioşi. Până nu s-a promovat mai puternic Valentine’s Day, habar n-aveam că avem şi noi Dragobete. Aşa că, atunci când îi aud pe cei care folosesc pe post de scuză că, bla, bla, de ce am lua de la alţii când avem şi noi, îmi stă pe limbă să-i întreb de câte ori au sărbătorit ei de Dragobete. Pentru că majoritatea n-au făcut-o niciodată. Dar se folosesc de asta ca să se scuze şi, în fine, ştim cu toţii că cine se scuză se acuză.

Apoi, mai există categoria celor care n-au chef, n-au timp, n-au disponibilitate să petreacă, aşa că se menajează în stânga şi-n dreapta împrăştiind scuza aceea cu dragostea care e-n fiecare zi. Dar nu, oricum ar da-o, ei n-o sărbătoresc nici în fiecare zi. Că oricum nu-i nevoie să cumpere flori, să zicem (nu zilnic, nu o dată pe săptămână, nu o dată pe lună, nici măcar o dată pe an, ca… de Valentine’s Day, de exemplu), pentru că în dragoste nu ai nevoie de dovezi, nu ai nevoie de prăjiturele, de fleacuri din comerţ, nu ai nevoie de nimic, dragostea doar este şi atât, în viziunea lor zgârcită în care oferitul e ceva dincolo de graniţele afective.

Eu îi detest, cumva, şi pe unii, şi pe alţii. Pentru că se fofilează şi se mint -ei pe ei şi ei pe alţii-, purtând măşti care nu-mi stârnesc decât milă şi dezgust. Şi pentru că probabil nu poţi să-nţelegi care e rostul tuturor acestor gesturi mărunte, dacă nu iubeşti şi, mai ales, dacă nu eşti iubit…

În altă dezordine de idei, mie mi-a plăcut să văd florăriile înţesate de aranjamente şi de inimioare. Mi-au plăcut cozile de la cofetărie şi cuplurile care se plimbau de mână pe stradă. Am admirat privirile delicioase de la mesele de la restaurantele înţesate de îndrăgostiţi flămânzi, şi am vibrat uşor de fiecare dată când o uşă întredeschisă a vreunei cafenele a lăsat să iasă afară un acord dulce de pian.

Aşa că, da, eu îmi doresc să fie baloane, să fie flori, să fie dragoste, să fie Valentine’s Day! Şi, dacă s-ar putea, să fie mai des.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.