Jurnal

Cine mai are timp să trăiască sănătos?

15 martie 2015

healthy-lifestyleExistă zile în care până şi eu mă-ntreb unde încape atâta energie în corpul meu subţiat de nelinişti cotidiene. Dar dincolo de dilema mea nerezolvată, mă iau mereu la întrecere cu viaţa, cu maşinile, cu pietonii, cu ploaia, cu oamenii bifând zilnic taskuri şi destinaţii. Și, câteodată, când îmi amintesc, mă-ntreb: cine mai are timp să trăiască sănătos?

Recunosc, eu nu mă înscriu în tagma celor care se străduiesc, sută la sută, să trăiască sănătos. E adevărat că în periplul meu prin lumea asta zăpăcită, încerc să evit tentaţii şi ispite nocive, dar asta nu mă face, neapărat, un promotor al vieţii sănătoase. Nu, hiperactivitatea nu prea-i semn de sănătate… Şi totuşi…

Încerc cu disperare să beau doi litri de apă în fiecare zi, motiv pentru care plimb cu mine mai mereu o sticlă de jumătate de litru peste tot, aşa cum port telefonul, acest obiect de importanţă vitală… Încerc să merg (să alerg…) pe jos cât mai mult, pentru că deseori sunt forţată de împrejurări să stau, în picioare sau la birou. Încerc să evit dulciurile, deşi păcătuiesc frecvent cu ciocolată amăruie, când nu mai pot şi mă sfârşesc de pofte neînţelese fiziologic. Încerc să beau mai puţină cafea, în ciuda zilelor în care supravieţuirea pare imposibilă fără cel puţin două doze şi, deseori încerc să mănânc cel puţin suficient, dacă vreme de mâncat echilibrat şi sănătos nu prea pare să fie…

Aparent, lucrurile în viaţa mea nu-s chiar nesănătose, dar nici nu mustesc de normalitate. Şi totuşi… uneori, când mă prăbuşesc în patul care mă găzduieşte din ce în ce mai puţin şi pe care-l abandonez frecvent dimineaţa devreme în numele altor experienţe îndelungate, dincolo de casă, regret că în mai toate zilele de „astăzi” n-am investit în mine porţii mai sănătoase, mai proaspete, mai pline de viaţă. Și nu contest, ca să mă scuz în proprii ochi, să mă-ntreb, ironic: cine mai are timp să trăiască sănătos?

Într-o vreme îi invidiam, într-un fel ciudat, pe oamenii care stau mereu acasă, pentru că (ziceam eu) au timp să-şi cântărească şi să-şi drămuiască porţiile. Şi să facă sport. Şi să citească. Şi, într-un fel domestic şi paşnic, credeam că au timp (doar) să trăiască sănătos. Dar apoi cineva mi-a spus că e mult mai greu, când n-ai activitate. Pentru că frigiderul tentează prin aproprierea-i firească. Şi că e mai mare provocarea când ai tot timpul din lume ca să mănânci (orice) şi, pe deasupra, şi materia primă cu care să te dezechilibrezi alimentar în voia cea bună.

Cine mai are timp să trăiască sănătos? Cine îşi mai permite, astăzi, luxul de a abandona drumurile, responsabilităţile, grijile, ca să respecte obiceiurile alimentare care să nu dăuneze trupului şi minţii? Pentru că, nu ştiu cum se face, dar eu, una, am mereu alte urgenţe, alte priorităţi…

Later edit (13.08.2017) : Între timp, m-am apucat de sală. Iar după 10 săptămâni, rezultatele au început să apară. Astăzi, da, am timp și să trăiesc sănătos. Cumva, mi-am dat seama că se poate… dacă-mi fac (din asta o prioritate). Ceea ce, vorba aia, vă doresc tuturor. 🙂

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.