Carte

Elixirul dragostei, Eric-Emmanuel Schmitt

18 martie 2015

318x425Elixirul dragostei e o carte mai mult despre dragoste, şi mai puţin despre elixir. Dar, dincolo de titlul, e o carte despre regăsire şi despre esenţa iubirii, mascată de aparenţele cotidiene.

Am citit cartea dintr-o suflare… E un volum de scrisori pe care şi le trimit Louise şi Adam, doi oameni care s-au iubit şi care s-au despărţit. Ea pleacă spre un alt job, pe un alt continent, în timp ce el rămâne în Parisul iubit, ale cărui valenţe romantice încep să pălească în absenţa ei. Cei doi îşi scriu, îşi propun să devină prieteni, îşi împărtăşesc în scrisori virtuale cu antet şi subsol idei profunde despre ei şi despre viaţă, despre dragoste, în general, şi despre relaţia lor, în particular, şi, ulterior, din prietenia lor renaşte dragostea şi continuă povestea, într-un circuit nu prea greu de identificat şi înţeles.

Mie mi-a amintit puţin de Chris Simion şi de Ce ne spunem când nu ne vorbim ca structură şi idei. Iar asocierea a culminat şi cu câteva citate pe care le-am adunat şi notat, şi pe care vi le rescriu aici:

  • „În faţa mea se ridică un soare ofilit, iar eu contemplu Parisul, căruia octombrie îi dă paloarea unui animal prost dispus, înnebunit de frunzele veştede, stingherit de circulaţia zgomotoasă, înfometat de o pace care întârzie. Iarna bate la uşă. Langoarea verii se risipeşte, iar capitala arde de nerăbdare să dea de frig, de uscat, de limpede. Unui oraş îi sunt îndeajuns două anotimpuri, cel sufocant şi cel îngheţat.”
  • „Prietenia desenează calea dreaptă a iubirii.”
  • „Cele mai frumoase momente de iubire le trăim în vise.”
  • „Femeile iubesc dragostea, barbatii fac dragoste.”
  • „Gelozia nu este o manifestare a iubirii, ci forma exacerbată a sentimentului proprietăț”
  • „Numim cu ușurință dragoste patologii severe precum această obsesie de a anexa doar pentru si e trupul și gândurile celuilalt, aneantizându-i libertatea.”
  • „Povestea noastră rămâne cea mai tare. Frumuseţea primei iubiri vine din faptul că nu este bântuită de propriul sfârşit, te crezi într-un prezent etern şi-i ignori epuizarea. După care, cadavrul prmei iubiri le infectează pe următoarele.”
  • „Dragostea cultivă cunoaşterea, dorinţa venerează necunoscutul.”
  • „Suntem într-adevăr liberi când ne îndrăgostim?”
  • „Iubirea este dovada că nu percepem realitatea decât prin filtrul fantasmelor. Mai rău: demonstrează că realitatea nu e mare lucru. Obiectivitatea o să mă împingă până la urmă să deschid fereastra şi să mă arunc în gol. Golul neantului o să valoreze întotdeauna mai mult decât golul ăsta insipid, de vată, în care mă învârt alunecând în plictis şi mâhnire.”

Mi-a plăcut şi-o recomand. Este cu siguranţă una dintre cărţile pe care aş recomanda-o oricui, pentru că e uşor de citit, e profundă, e previzibilă şi nu prea, dar mai ales pentru că e despre oamenii zilelor noastre.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.