Gânduri la miezul nopţii Jurnal

gând #1

19 martie 2015

Aud (și citesc) frecvent în jurul meu că oamenii care vor cu insistență și cu adevărat ceva, se luptă, se zbat, depun eforturi, muncesc pentru… Și mie îmi vine să râd pentru că în jurul meu e liniște și pace, de parcă toți războinicii din aria mea vizuală sunt dispăruți în cantonament, probabil, căci o astfel de voință n-ar putea, nu-i așa?, să-i țină deoparte de locul unde se duce lupta…

Mie însă mi se pare mai realistă viziunea conform căreia oamenii nu doar că nu știu (prea bine) ce vor, dar, mai rău decât atât, aparent, nu vor nimic. Eroismul a pierdut teren în fața unei pasivități cronice, greu de rezecat prin metode (non-)invazive și, nu știu de ce, prognosticul îmi pare cam sumbru, amenințând cu obezitatea (morbidă) a statului pe marginile tocite ale vieții de care ne tot sprijinim, conștiincios, somnul fără vise si destinul fără aspirații.

Cred că ne lipsesc… dorințele. Dar pentru că ele nu se manifestă zgomotos mai niciodată, cine să se sinchisească de ele?!… Numai eu, cea care, bântuită de nesomn și încercănată de dileme (blonde), disec rostul imens al vieții cu tocatorul de cuvinte pe ecranul mic al unui smartphone credincios.

Articole pe aceeasi tema:

1 Comentariu

  • Raspunde legis tm 24 aprilie 2015 la ora 16:12

    Sunt de parere ca daca vrei ceva cu adevarat se poate. Trebuie doar sa vrei pana la capat.

  • Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.