Jurnal

Toate acele texte pe care nu (ni) le-am scris

26 martie 2015

De cand am acest blog, am adunat peste 200 de ciorne. Unele au doar titlu, altele doar un paragraf, unele doar o propozitie-cheie, o idee nastrusnica notata in graba si, ulterior, uitata, o frantura de gand care, la contactul cu tastatura, s-a spulberat de parca nici nu ar fi gravitat, vreodata, in mintea mea.

Pe toate le-am vrut texte splendide, incarcate nu doar de metafore si revolte, ci si de emotii si concluzii din care sa avem ce invata. Dar abandonul le-a lasat in uitare, invataturile nu si-au gasit calea spre tipar, iar ideile materializate din putinele cuvinte au ramas ascunse, undeva, intr-un colt prafuit peste care a trecut vremea.

Nu stiu, sincer, daca am sa le mai scriu vreodata. Pentru ca, odata cu trecerea timpului, mi-au trecut nervii, mi s-au uscat lacrimile, mi s-au bradicardizat fiorii, mi s-au cumintit sperantele. Si e greu sa imi amintesc stari, secvente, emotii pentru care sa gasesc o traducere fidela demna de publicat si de citit. Si, daca e cazul, de criticat.

Cred ca zicala cu toate la timpul lor nu e chiar asa degeaba. Desigur, nu toate asteptarile merita, cum nici graba nu garanteaza intotdeauna reusitele. Dar cert e ca exista probabil un timp, acel timp, timpul potrivit care, amanat prea mult, schimba perspective, si lucruri, si oameni, si locuri, impunand de la sine putina curatenie.

Poate ca toate acele texte pe care nu (ni) le-am spus au fost menite sa moara in praful uitarii. Sau poate ca nu a venit timpul lor… inca.

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.