Jurnal

Un episod de nesimtire umana la Mall

13 august 2015

Din ciclul „tu nu ai copii si nu stii cum e”, acum doua saptamani, intr-o graba caracteristica, am fost nevoita sa intru in faimosul nostru mall. Numai ca, in conformitate cu toate legile lui Murphy, exact in momentul in care pasii mei s-au postat in fata usilor care ruleaza circular fluxul clientilor, inaintea mea se posteaza doua dudui cu doua carucioare in care-si plimbau, desigur, plozii de aur, decise sa-si revendice dreptul de a intra in cladire.

Asa ca ma opresc, ca o persoana civilizata si cu bun-simt, si urmaresc show-ul care asaza pe aceeasi tava a incercarilor atat nervii mei, cat si ai duduilor. Pentru ca, vedeti voi, intamplarea face ca era liber, asa ca una dintre ele a intrat cu caruciorul in spatiul stramt dintre cele doua usi perpendiculare. Cum, necum, fara prea multe complicatii, relativ repede, a plonjat dincolo de usi. Dar, in spatele ei -cu o idee mai putin noroc, dar cu ceva mai mult de o idee mai multa grasime -prietena i-a luat locul, numai ca, ati ghicit, cand sa ma aventurez si eu in aceasta ecapada a intrarilor, duduia din fata mea se blocheaza si, la incercarea mea de-a o propulsa catre cealalta parte a usii, ea intoarce capul usor spre mine si incepe sa racneasca delicat: „dar unde te impingi asa, doamna? Nu vezi ca am un carut cu un copil?”.

„Hai, nu zau”, imi venea sa-i zic, dar m-am abtinut, din respect pentru… bla-bla. Asa ca, perseverenta, ii mai fac un avant, si astept, victorioasa ca un pseudo-erou de mall, multumirile, mai ales pentru ca de data asta aproape reusesc, si ea aproape ca iese din capcana usilor. In schimb, respectiva individa ma priveste cu ura si mai-mai sa ma bleftureasca putin, pentru lipsa mea de respect fata de sacrificatele femei pe piedestalul maternitatii, si nu apuca decat sa spuna: „n-ai vazut ca am carut?”. Asa ca, inainte de-a apuca ea sa-mi insire o serie lunga de cuvinte cu beep-beep, ma uit in ochii ei si, zambindu-i, ii spun ca exista in acest mall si usi normale, pe care se poate circula cu orice, mai ales cu un carut. Consternata, respectiva mamica ma priveste suspicios, apoi se-ncrunta usor si, insistenta, ma-ntreaba: „daaa? unde?”, cu atitudinea satisfacutului care isi prinde interlocutorul la cotitura.

„La dreapta dumneavoastra este una”, ii raspund si ii si arat, „iar daca nu va place, mai este una si la stanga, o idee mai incolo”, explic in continuare, gesticuland suficient de expresiv ca sa fiu sigura ca dobitoa respectabila mamifera a luat aminte si ca data viitoare va proceda in consecinta. Suprinsa, mimand un soi de sincera iluminare care m-a facut, pret de o secunda, sa tremur de emotie crezand ca voi primi niste scuze, respectiva ma priveste lung, ma masoara din cap pana-n picioare si exclama, onest, un „Aaa…” suficient de sugestiv cat sa ma determine sa pricep, o data pentru totdeauna, ca exista pe lume o serie de oameni care sunt predestinati sa fie cauze pierdute.

Din pacate, unii dintre ei se intampla sa se mai si inmulteasca.

Articole pe aceeasi tema:

6 Comentarii

  • Raspunde Sebastian Mihail 14 august 2015 la ora 0:57

    Nu, nuuuu: din păcate, unii CONTINUĂ să se înmulţească. 🙁

  • Raspunde Irina Radu - Donighevici 14 august 2015 la ora 9:20

    Drumul spre iad e pavat cu intentii bune :))) Nu stiu de ce imi vin acum in cap imagini cu balene esuate la mal… 😀 Peste cateva zile o sa razi de intamplarea asta, Alexandra 🙂

    • Raspunde Alexandra Bohan 14 august 2015 la ora 14:25

      Am ras aseara, dupa ce am scris textul, pentru ca deja au trecut doua saptamani, timp in care am digerat evenimentul, l-am despicat in fire de aur, m-am felicitat, m-am certat, m-am criticat, m-am amuzat…

  • Raspunde Florin Adamache 15 august 2015 la ora 13:04

    În mall-urile de pretutindeni se aplică regula „fiecare are dreptate”. E greu să convingi o duduie că poate prin simpla ei prezență, cu sau fără plod, poate încurca oamenii care doresc să își continue drumul în voie.
    Cu toate astea mall-ul e locul acela în care ori cum ai da-o, te duci să pierzi timpul… motiv pentru care unii se grăbesc agale pe mijlocul spațiilor destinate „plimbării zilnice”.
    La un moment dat în cele scrise mai sus ai pomenit ceva de Murphy. Eu aș zice clasica replică: dacă ești bun și vrei să ajuți nu-i bine, pentru că tot tu ești prost, chiar dacă ai sau nu vreo vină.
    Închei comentariul prin a îți sugera ca următoarea dată când te grăbești să eviți mall-ul pentru a nu îți *ute iar ziua sau pur și simplu buna dispoziție. Asta pentru că multe alte dudui și distinși domni sunt acolo gata pregătiți să facă ceva pentru a te scoate din minți.

    Satisfacția mea cea mai mare a fost când din arzătoarea dorință de a face ceva util umanității, i-am dat cu ușa în cap uneia care se oprise în timp ce se roteau ușile pentru a răspunde la telefon. Eu am zis doar: Oups! Jackpot!

    • Raspunde Alexandra Bohan 15 august 2015 la ora 21:16

      As fi evitat, dar aveam de cumparat ceva din Mall, si a trecut inevitabil sa intru… Dar data viitoare am sa incerc teleportarea. :)))

    Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.