Jurnal

Aparenta si esenta in mediul virtual

29 ianuarie 2016

Se ia aceasta fotografie gasita intr-un share pe facebook. Se citeste si, in prima faza, se zambeste amar, cu gand de neluat in seama. Dar apoi se face un brainstorming scurt si un gand naravas da buzna: oare chiar asa sa fie?

mangomusic

Eu fac parte din tagma norocoaselor care nu se vad nevoite sa dea share la acest mesaj pentru a lansa a propos-uri subtile unor destinatari care au interpretat un mesaj, un like ori un add intr-o alta maniera decat cea pur electronica. Insa cunosc extrema cealalta, cand eu insami am lansat ipoteze-n univers, pentru a primi like-ul revelator, in numele unei povesti de dragoste adaptata pentru mediul 2.0. Iar apoi, dupa ce-am apasat cu fermitate butonul de post, m-am pus pe asteptat. Cam asa:

imaginewaitingformycrush

Uneori, mi s-au lungit urechile asteptand. Alteori am renuntat, dar doar dupa ceva vreme de refresh si urmarire asidua a notificarilor. Uneori, like-ul a venit. Alteori, nu. Dar, per ansamblu, dupa un traseu ondulant al asteptarilor implinite si like-uite selectiv, povestea s-a sufocat tehnologic si-a sfarsit la cos, in defavoarea unor fericiri aflate dincolo de realitatea virtuala.

Acum, marturisesc, nu sunt singura in aceasta istorisire cu final nefericit. Am auzit suficiente povesti despre si ale unor persoane de sex feminin care isi dezvoltasera un cult intreg vis-a-vis de traseul online al crush-ului de cele mai multe ori imun la farmecele virtuale ale domnitelor cu inimi inaripate. Oameni pentru care un like era, intocmai ca-n fotografie, doar un like, un add doar un add, un share doar un… share… si-atat. Doar atat. Dureros de… atat.

Desigur, in numele unei ignorante cronice de partea vizata, cam toate povestile de amor despre care stiu eu c-au evoluat asa au murit in fasa. Like-urile au fost in zadar, iar universul construit in jurul simbolului virtual a palit intr-o clipita, cand revelatia a venit sub forma unui „in a relationship” updatata de obiectul adoratiei, in vazul tuturor celor pe care-i considera prieteni, ca o asumare a unei noi realitati (amoroase) integrate in propria viata offline si, desigur, online. Deci, in acest context al propriei analize, ma vad nevoita sa afirm ca mi se pare eronat sa tragem un semnal de alarma doar pentru domni. E valabil, in aceeasi masura, si pentru domnite. 🙂

Iar ca sa-nchei intr-o nota usor meditativa, constat din ce in ce mai des ca traim in era in care avem, la indemana, o gama varianta de instrumente de socializare, insa comunicam, cu adevarat, din ce in ce mai putin. Din pacate.

Foto 1: https://www.facebook.com/MangoMusicRO/

Foto 2: https://twitter.com/ughposts/status/530512729153753088

Articole pe aceeasi tema:

4 Comentarii

  • Raspunde Anonim 30 ianuarie 2016 la ora 16:37

    Ai dreptate. Orice device tehnologic substituie ireversibil o parte din noi – precum automobilele ne-au facut mai putin capabili sa ne plimbam. Toate astea nu fac decat sa complice viata, un cosmar. Oricum, in epoca noastra, viitorul nu poate fi decat teribil.

    • Raspunde Alexandra Bohan 31 ianuarie 2016 la ora 11:32

      Mie imi place sa fiu optimista. Dar, in acelasi timp, imi vin in minte tot mai des in ultima perioada cuvintele cuiva intelept care mi-a spus candva ca ”intotdeauna cand ni se da ceva, ni se ia ceva”.

      • Raspunde Anonim 31 ianuarie 2016 la ora 21:13

        ”intotdeauna cand ni se da ceva, ni se ia ceva” – patronul spiritelor amare. E imposibil sa fii un bun optimist fara un soi de deznadejde interiorara. Eu tocmai asta nu cunosc – spre deosebire de tine. Aici se ascunde, probabil, aparenta. Esenta o descoperi prin dezamagire.

        • Raspunde Alexandra Bohan 31 ianuarie 2016 la ora 21:35

          Nu m-am gandit niciodata la asta. Dar, pentru asta, iti multumesc!

    Lasa un raspuns

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.