Jurnal

Bilanțul zilei

20 aprilie 2016

Aparent, ploaia nu răscolește doar praful de pe copaci, ci și nesimțirea congenitală a unora. Spre exemplu, astăzi dimineață, o specie bipedă cu număr de Vaslui a găsit de cuviință să-și scurt(circuit)eze drumul grăbit, alegând traseul liniei de tramvai scăldat într-o baltă suficient de adâncă încât să permită stropirea tuturor călătorilor în așteptare dacă-i parcursă cu viteză. Evident, șoferul nu s-a oprit. Desigur, nici măcar n-a catadicsit să încetinească. #rușinică, zic.

La o trecere de pietoni, în aceeași ploaie sublimă, un alt exemplar biped -cu număr de Botoșani de data aceasta- era cât p-aci să nu-mi dea prioritate, pentru că, ce?, eu pot să aștept pe trotuar, sub umbrelă? El se grăbește și n-are timp, sau cel puțin așa am înțeles eu, din ce mi-a gesticulat, fugitiv, autorul, cu degetul mijlociu ridicat în semn de compasiune, probabil, vis-a-vis de statusul jilav al propriei personalități cu facies semi-congestionat ca reacție la intenția grăbită a șoferului de a se duce-n… treaba lui.

Partea bună în toată situația aceasta e că am ajuns, totuși, cu Zenul integral la destinație conștientizând că hainele se pot usca și spăla, părul ciufulit se poate piaptăna și aranja, iar șosetele și papucii se pot schimb într-un mod excepțional de ușor. Partea proastă e că nu s-a inventat încă leac pentru nesimțire și asta poate fi, uneori, incomod.

Deci, o soluție, cineva?

Articole pe aceeasi tema:

Niciun comentariu

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.